Ieri am fost la Biblioteca British Council – @British – cu Dan și cu Alex și-am încărcat câteva sute de cărți în engleză și câteva zeci de cărți în română (luate din cutie cu donații) pentru Lecturi Urbane, apoi am trecut și pe la Cărturești și-am golit și acolo cutia.
Într-un final, pe straduţa de lângă librărie, puteai să vezi o maşină plin cu cărţi pe care nu le vom ţine doar pentru ediţiile de Lecturi Urbane din Bucureşti, le vom trimite şi-n ţară.
Aceasta este introducerea, pentru oferi un context şi o aromă poveştii care urmează. După ce am termint cu cărţile, m-am reîntâlnit cu un vechi prieten la Universitate şi-am mers să ne plimbăm în Parcul Cişmigiu.
Mi-am adus aminte de Cosmin şi ne-am oprit la Terasa Cismigiu (de la debarcader) unde am fost întâmpinaţi de semnul din poza de mai sus. E o terasă liniştită, iar dacă sunteţi în dispoziţie de lectură, puteţi cere de la chelner chiar şi cărţi (sub bar se află o mică şi cochetă bibliotecă).
Vechiul prieten lucrează acum ca trăducător (din rusă în engleză), învaţă de zor olandeza, iar la toamnă va pleca la un master la Haga şi mi-a promis că va face Lecturi Urbane când va ajunge în Olanda.
Am impresia despre mine că sunt un tip foarte optimist, însă în timp ce-i povesteam despre ideea mea cu minoritatea celor buni, m-a oprit și mi-a spus:
“Nu, Adi, suntem mulți de fapt, lipsesc doar canalele de coeziune“.
Nu suntem puțini, doar ne găsim greu și avem nevoie mereu de semnale de încurajare.
Această minoritate ar fi doar un viciu de percepție, eu îmi doresc la fel de mult ca noi toți ca poveștile bune să circule cât mai mult și mă întreb încă o dată: suntem mulți sau suntem puțini?
Poate fi social media un canal de coeziune prin care oamenii buni se pot găsi, se pot mobiliza și își pot transmite semnele bune unii altora?
Foto: Mihnea Beldescu
