In ultimele doua zile 1184 persoane au citit articolul despre Ion Iliescu de pe adrese pornind de la commission europeenne pana la american international school of bucharest. Trecand prin cateva ziare si ministere. 1184 persoane care au stat in fata articolului un interval mediu de 06:06 minute. Cativa mi-au spus ca l-au primit si pe messenger.
In urma articolului, linkul catre acest blog a fost scos din recomandarile blogului ioniliescu.wordpress.com si din alte cateva bloguri. Destui m-au anatemizat si destui s-au revoltat. Mi s-a facut rau si am avut ameteli.
Articolul va ramane postat pe aceleasi servere care se impotrivesc unui anumit tip de memorie.
Nu-mi place sa contextualizez pana la justificare vinovatia unui om. Dintr-o copilarie grea poate rezulta si un criminal in serie si un pictor genial. Nu explica si nu justifica mare lucru.
Mi-a placut mult interviul cu Ion Iliescu realizat de Adrian Cristea. As adauga doar un amanunt. Numele lui Ion Iliescu ca alternativa la Nicolae Ceausescu (deci in cadrul aceluiasi sistem) se vechicula inca de la inceputul anilor ’80. Intr-o emisiune de la Europa Libera de atunci, Monica Lovinescu povestea acest lucru. Intr-un film de la revolutie, un general de armata preciza si el amanuntul: au existat pregatiri si culise pentru rasturnarea lui Ceausescu, iar in centrul acestora statea numele lui Ion Iliescu. Mai tarziu, in multe din documentarele despre revolutie transmise de televiziunea de stat, acest episod a fost sters.
Trecand peste acest precizari ajung la motivul acestui post. Intr-un alt episod, Laura mi-a aratat un scurt metraj care mi-a placut mult. Se numeste Amatorul. Are 15 minute, isi merita fiecare minut si va urez vizionare placuta.
Salut! Merci ca ma citesti 😉
Nu stiu ce atata agitatie cu Iliescu. Intr-o tara normala ar fi stat demult la puscarie, si-ar fi comunicat pe blog de-acolo.
Iliescu e raul care nu putea fi ocolit. Dar acum, ca avem alternative, oare n-ar fi cazul sa-l ocolim de tot?
Daca tot se cheama “Amatorul” subiectul propus de tine, sa-l lasam un pic la o parte pe Iliescu.
Filmul interesant, dar nu intr-atat pe cat ma asteptam dupa laude. Tipul e perfect in rolul lui, dar “sahistul” nu e la el acasa in rol, iar secventa cu ala cu masina pe care “Amatorul” il scoate din impotmolire este neverosimila si cam suprarealista. Chiar intr-o tara in care mitocania si marlania sunt la mare… cautare!
Secventa cu tipul care ii face concurenta, copilul care este invatat “sa fie barbat” si muierea aia ofuscata din SUV, colosali.
Sfarsitul neclar si irelevant.
Ca sa fiu foarte scurt!
Pingback: De ce i-am multumit lui Iliescu… » Cristealizari