Monthly Archives: April 2010

Somnul de după-amiază

Pentru că îmi era dor de Doru, un fost bun coleg, pe care-l știam la birou muncind din greu, m-am gândit în jur de 13:30 să-i fac o aroganță pe YM! și l-am luat direct:
“Am mâncat, am băut o bere și mă duc să mă culc, asa… de după-amiază. Tu ce mai faci?”
Răspunsul a venit prompt:
“Eu mă duc să mănânc și să beau o bere, abia m-am trezit”.

Adrian Ciubotaru: am mancat
Adrian Ciubotaru: am baut o bere
Adrian Ciubotaru: ma duc sa ma culc
Adrian Ciubotaru: asa de dupa-amiaza
Adrian Ciubotaru: tu ce mai faci?
Doru Zamfir is typing…
Doru Zamfir: eu ma duc sa mananc si sa beau o bere , abia m-am trezit

Despre pasiune

După workshop-ul de comunicare online, o domnişoară mi-a mărturisit că nu prea ştie cum să comunice eficient pentru cei 2% atâta vreme cât organizaţia din care face parte (cu profil civic) nu se ocupă de cauze cu un puternic impact emoţional (copii, animale).
Îi răspund că întotdeauna se poate găsi o soluţie de comunicare pornind de la valorile organizaţiei, misiunea ei, obiective și rezultate.

Ajungem să discutăm despre mediul online şi o întreb dacă se ocupă constant despre prezența online a ONG-ul (site, blog, twitter, facebook, search ș.a.). Mi-a spus că ea însăși se ocupă de aceste lucruri, însă din păcate în ultimul timp nu prea a mai avut timp.

Am rămas uimit. Dacă nu ai timp să te ocupi de o parte importantă a ceea ce faci, înseamnă ca nu prea te interesează munca proprie, iar cei 2% ar fi mai bine să se ducă la niște oameni care sunt pasionați și au timp de cauza pentru care militează prin organizația din care fac parte.

Dacă nu ai timp, nu ești pasionat, iar daca nu ești pasionat, nu prea poți convinge multă lume că lupta ta merită sprijinită. Scuza nu am timp nu trebuie să se aplice lucrurilor de care ești pasionat.

*

Mai jos găsești o prezentare despre Lecturi Urbane ca studiu de caz de comunicare online, o scurtă rețetă cu câțiva pași si câteva idei:

Lecturi Urbane: despre oameni şi despre cărţi

Ieri mi-a fost dat să citesc unul dintre cele mai bune şi mai dense articole despre Lecturi Urbane ca proiect şi ca stare de spirit. Articolul vine de la Braşovul care citeşte şi povesteşte despre oameni şi despre cărţi:

3a526d367087d45b1724f0e6312f6198
Foto: Stelian Pavalache

Iată că am revenit cu un nou articol Lecturi urbane. Astăzi aş vrea să pun accentul pe ceea ce este cel mai important în proiectul nostru: pe carte şi pe om, sau mai simplu spus, pe scop.

Ne-am bucurat să observăm entuziasmul voluntarilor, care ne-au mărturisit că de mult timp aşteptau un proiect de acest gen, în care să poată împărtăşi cât mai multor persoane părerea lor despre lectură. După cum spunea şi Daiana, „Lectura reprezintă pentru mine evadarea din realitatea care-mbracă haine de rutină, monotonie şi intempestivul plictis”

Ce înseamnă o carte?

De asemenea, pentru că am fost întrebaţi în repetate rânduri când vine Lecturi Urbane şi la noi în oraş, am făcut o pagină separată pentru a înlesni comunicarea şi-a încuraja iniţiativa: Lecturi Urbane în oraşul tău.

Spania nu prea crede în engleză

DSCF7676
La Madrid am întâlnit foarte puțină lume care să știe engleză, iar din cei care știau, majoritatea vorbeau monosilabic și cuprins de moda respectivă, te adaptai fără să vrei contextului și ajungeai și tu să silabisești engleza la modul cel mai ridicol.

Între organizatori erau niște voluntari în tricouri albastre care ne direcționau şi ne controlau laptopurile (aveam codul numeric personal lipit pe laptop și era verificată corespondența cu cel de pe ecusonul pe care-l purtam la gât) şi ne răspundeau prin semne când îi întrebam de duşuri, corturi, wireless şi alte chestiuni curente.

În prima zi, imediat după ce ne-am cazat, am căutat aproape o oră să facem duș, izbindu-ne de bariera lingvistică, carenţele administrative şi paznicii care abia cunoşteau complexul. Într-un final, am găsit căteva cabine fără lumină, apoi câteva cabine fără apă, ca într-un final să aflăm că duşurile vor fi disponibile tocmai spre seară.

Ne-am întors dezamăgiţi către corturi și, întâlnind câţiva organizatori, le-am spus:
“No shower, no light, no water, no nada, no draci!”

Pentru a simplifica comunicarea am început şi noi să-i întrebăm monosilabic și prin semne. Am vrut să fac rost de o lingură şi cum plastic spoon este o expresie intraductibilă, gestul de-a mânca şi de-a indica obiectul muncii a fost salvator.

Într-o zi, la masa de prânz, în timp ce înaintam cu tava, domnişoara care servea îmi expune ilustrativ felurile de mâncare dintre care pot alege în modul următor:
“Chicken and meat!”
O întreb perplex:
“What kind of meat?”
Mă priveşte cu un început de zâmbet şi-am crezut că glumeşte când a făcut către mine:
“Muu, muu”
Mi-am cules faţă imaginară pictată pe jos şi i-am răspuns în modul cel mai natural cu putinţă:
“Aaa, mu meat!? şi îi ilustrez încă o dată cu mâinile indicând recipientele cu mâncare, “Chicken meat and mu meat”.
A înţeles, începuse să zâmbească cu aroma liniştii unei ajungeri la mal:
Sí, sí, mu meat!

Mi-am ales felul de mâncare, trec mai departe şi mă uit în urma mea. Domnişoara deja le expunea celorlalţi de la coadă felurile de mâncare cu cea mai încrezătoare și mai zâmbitoare atitudine:
“Chicken and mu meat”

Provocările propriului loc

IMG_9876
Anne-Marie
remarcase pe twitter că în ultimul timp o țin numai în tripuri și – credeți-mă – corpul și agenda mea de asemenea au remarcat din plin acest lucru.

Dormitul în cort (uneori nu în cele mai bune condiții termice), mersul pe jos și drumurile obositoare (mașina și avionul), regimul alimentar schimbat (n-am sărit peste micul dejun, am mâncat de multe ori în oraș și astfel am pus pe mine câteva kilograme), toate acestea adunate cu lipsa de exercițiu fizic m-au obosit peste măsură în ultimele două săptămâni.

În mod clar, nu-i ușor să stai pe drumuri și experiența unor excursii prelungite trebuie coroborată cu sesiuni de odihnă pe măsură.

Dincolo de acestea, m-am lovit de un impediment care ține de anumite responsabilități pe care nu le-am putut onora în această perioadă. Am ratat câteva interviuri și câteva evenimente unde trebuia să fiu speaker.
De asemenea, nu am putut participat la câteva proiecte care îmi sunt foarte dragi: Bikewalk și Soupnights.
Cea mai puternic resimțită absență pentru mine – pe care totuși mi-am asumat-o de la început –  a fost prima ediție de Lecturi Urbane de la Brașov. A fost una dintre cele mai frumoase ediții

Azi este a doua zi când mă simt înapoi în București după excursia de la Madrid și Blogtrip Timișoara, a doua dimineață când simt liniștea propriului loc.

Dincolo de liniște, am realizat că provocările și responsabilitățile mă așteaptă acolo unde sunt deja. Nu trebuie să plec nicăieri pentru a le găsi, nu trebuie să fug de nimic.

Dacă acum câțiva ani ideea era să stau undeva cu sentimentul că pot oricând să iau rucsacul să pornesc la drum și s-o iau oriunde de la început, acum am realizat că cel puțin deocamdată nu pot pleca: am câteva restanțe, am câteva proiecte de pus pe picioare și o provocare personală, iar toate acestea sunt motive pentru a rămâne aici, în București, în România.

Cum a fost: Blogtrip Timișoara

Răspunzând întrebării clasice, spun din start că mi-a plăcut mult Timișoara. Oamenii erau calzi într-un mod neintruziv, iar orașul l-am găsit liniștit.

Am pierdut notițele de la workshop-ul de sâmbătă – îmi notasem câteva lucruri utile pentru mine, însă starea de spirit rezultată în urma prezentărilor – tinute de Daniel Damian, Alex Bleau, Ovi Sîrb, Ștefan Szakal (o foarte plăcută surpriză), Dan Ștefancu – mi-a prins din plin. Judecând după discuțiile de la workshop, oamenii din partea locului erau destul de activi în mediul online, cu multe proiecte și lipsiți de complexe.

Turistic, excursia a meritat toată oboseala drumului. Am mers de-a lungul Defileului Dunării, am vizitat Târgu Jiu,am rămas impresionat de lucrările comandate de Liga Națională a Femeilor Gorjene sculptorului Constantin Brâncuși și am văzut zona Băilor Herculane.
Am revăzut pe Dany, Lavinia Biberi, Simona Valentina și Alex Bleau, iar alături de gașca (am cunoscut pe Victor Caraș) cu care am plecat la drum am prilejuit destule discuții, glume, amintiri și melodii memorabile.

Vineri seara am nimerit în plină petrecere smen.ro și m-am bucurat c-am cunoscut pe Nebuloasa, Cristina, Ovi Sîrb, Mirona Pascu, Tomata cu Scufiță și pe toată gașca.
Sămbătă seara, învins de oboseală, m-am retras la hotel cu gândul să mă întind câteva ore, însă m-am trezit târziu înspre dimineață și regret că n-am apucat să salut lumea.

Îmi place la nebunie ideea şi proiectul Blogtrip iniţiat de Bobby Voicu, o caravană cu bloggeri care vizitează şi cunosc alţi bloggeri, învaţă unii de la alţii şi de multe ori se regăsesc ca oameni frumoși, dincolo de proiectele şi ambiţiile online.

Galerie foto:
Raluca Popa || aici
Andra Zaharia || aici

Blogtrip Timișoara a fost sponsorizat de Mercedes-Benz, Microsoft și Paralela45.

Recomandări de lectură

Ieri, prima zi după revenirea din Madrid, am regăsit în Google Reader câteva sute de articole necitite dintre care am făcur o scurtă și rapidă selecție pentru a le oferi spre lectură și învățătură de minte.

eb9d3e0ece534bf5f935942ea4e4b1f1

Poza de mai sus este făcută de fotograful Stelian Pavalache la Lecturi Urbane Brașov și reprezintă una dintre cele mai elocvente imagini pentru spiritul unui proiect mai mult despre oameni și mai puțin despre cărți.
[Lecturi Urbane à la Cluj continuă]

Claudia Tocilă: Facem să fie bine și în Brașov – Lecturi Urbane
Răzvan Exarhu: Ofensiva amatorilor
Cosmin Alexandru: Uită-te la mine, ca sa vezi cât te iubesc!”
Călin Fusu: Cum am facut primul milion
Dan Dumitrescu: Lecturi Urbane (sau cum mi-am facut 45 de prieteni in Brasov)
Vlad Petreanu: Note pe şerveţele
Alexandru Negrea: Ce am invatat de la OAMENII din Madrid
Magda Mihăilă: Iubeste-ma pana-mi sare lantul
Cosmin Alexandru: Când nimeni nu ştie unde vrei s-ajungi, nimeni nu te poate trage de mânecă pentru că n-ai ajuns undeva.
Gogu Kaizer: Metroul nu înseamnă doar #lecturiurbane
Sabina Alexandra: Scoala sangelui, a durerii si a viselor neimplinite.
Andrei Roșca: My Madrid
Alina Constantinescu: Barbatul ideal. Lecturi Urbane Brasov


Workshop de comunicare online pentru ONG-uri

Astă vară, după Plant Your Brand, observând studenți activi cu idei, inițiative și proiecte, am vorbit puțin despre social media ca cel mai bun instrument de-a ne propaga mesajul la cât mai mulţi receptori și cea mai bună şansă de a filtra oameni cu interese şi aspiraţii comune.

Astă toamnă, după Green Social Media, vorbeam despre norocul de-a avea la dispoziție social media, un instrument simplu care are nevoie doar de de pasiunea noastră pentru a fi folosit la capacitate maximă. Există o infrastructură uriașă la dispoziție și este nevoie doar de o idee, de o poveste pentru a o activa pentru bine nostru și binele comunității.

Observând cât de puțin și cât de greșit este folosită social media și având experiența Lecturilor Urbane, nu cred ca voi obosi vreodată să povestesc despre puterea și capacitatea de-a folosi blogurile și rețelele sociale pentru acțiuni civice de către ONG-uri.

Ca și anul trecut pe vremea asta, în perioada următoare va urma o avalanșă de comunicări, mobilizari, afișe și spoturi pentru cei 2% pe care ONG-urile le pot primi din impozitul pe venit. Pentru a pune mai aproape oamenii din asociațiile non-guvernamentale și experiența câtorva bloggeri cu experiență “civică”, Bobby Voicu organizează un workshop de comunicare online pentru ONG-uri cu invitaía adresată pentru oricine face parte din departamentul de comunicare al unui ONG, are un ONG sau coordonează un ONG.

Locurile sunt limitate, iar pentru participare trimite la bobby.voicu at gmail.com cu subiectul “Participare ONG”, cu detalii despre ONG-ul în care activați și ce responsabilități aveți acolo.
Formatul de workshop (iar nu de conferință) menținea rigoarea unor discuții și prezentări punctuale și la obiect, cu studii de caz și acțiuni concrete care pot fi efectuate cu ajutorul social media.

Vor vorbi, astfel, marti, 27 aprilie, de la ora 19:00, la Matasari 17 următorii:

1. Bobby Voicu (despre comunicarea online, “call to action”, strategii pentru Facebook și Twitter de atragere a interesului)

2. Adrian Ciubotaru (despre cum #lecturiurbane a ajuns de la o idee la zeci de oameni citind în locuri publice folosind numai comunicarea online)

3. Oana Bratila (despre modul in care Let’s do it, Romania! intenționează să comunice online pentru a aduce cât mai mulți voluntari pentru a curăța România de gunoaie)

4. Ruxandra Palade și Aurelia Grigore (despre baza de date cu ONG-uri a FDSC şi simplificarea procesului de completare a formularului 230 – cel cu 2%).

Vă invit să vă înscrieți la acest workshop punctual, să disecăm câteva idei cu exemple concrete și studii de caz și de ce nu, să ne cunoaștem mai bine.