Tag Archives: campanie

Concurs pentru o experiență Starbucks

caffe_latte
Săptămâna trecută am respirat Starbucks, am stat trei zile pline, alături de Cristina Bazavan (ea a avut o zi în plus, eu am fugit vineri la Iași), descoperind împreună un nou univers al cafelei, un nou set de experienţe răspunzătoare pentru starea noastră de bine şi apetitul nostră pentru noi poveşti.

M-am simţit norocos și am încercat în măsura posibilului să transmit o parte din această experienţă, iar bucuria mea de acum este că am şansa să împărtăşesc cu voi o parte din povestea pe care am trăit-o.

Cum anunţam în primul articol, voi face un concurs, iar câştigătorii (10 la număr) se vor bucura de un training intensiv de câteva ore care va cuprinde degustări ale diverselor tipuri de cafele, prăjituri şi torturi, o experienţă care ține de gust și de cunoaștere alături de un Coffee Master.

Pentru a face parte din câștigători, trebuie să lăsați un comentariu sincer, haios și creativ despre dragostea de Starbucks, iar dacă nu cunoaşteţi Starbucks, am încredere că vă descurcaţi cu un răspuns pe măsură.

Perioada de desfăşurare este 13 – 17 octombrie (până luni), iar pe 19-20 octombrie (în funcţie de programul fiecăruia) ne vom vedea la Starbucks pentru a ne bucura de premiu şi a ne împărtăşi unii altora experienţele câştigate.

Succes!

 

Un New York pentru fiecare din noi

Am călătorit anul acesta mai mult decât în ultimii ani. Am fost la Madrid cu nişte oameni minunaţi, am bătut țara în lung şi în lat cu diverse proiecte şi mofturi, am deja programată o excursie la Viena înainte de Sărbători şi – ca un făcut – acest articol este scris în tren, în drum spre Iaşi.

A călători este – dincolo de noutatea şi neprevăzutul care întră in viaţa ta – o şansă de a te descoperi pe tine însuţi în noi contexte şi în noi avataruri. Descoperirea de sine ar trebui să facă parte din orice călătorie, iar dacă acest ingredient lipseşte, o călătorie – posibil iniţiatică – rămâne o simplă deplasare. De la punctul A la punctul B, fără nici o traseu existenţial.

Deplasările le facem zilnic, însa o călătorie adevărată se întămplă mai rar.

Sunt câteva locuri unde îmi doresc să ajung – în această călătorie gratuită în jurul Soarelui numită viaţă – nu doar pentru importanţa loc pe harta civilizaţiei umane, cât mai ales pentru schimbările care s-ar produse în mine din această mare întâlnire. Am să menţionez razant de India, Africa tradiţională sau Orientul Apropiat pentru a mă opri la un loc care de mai bine de un secol a devenit unul dintre centrele lumii.

Cu primele temelii puse la olandezii colonizatori, continuate de englezi şi apoi de tânăra națiune americană, New York a ajuns o mare metropolă, apoi un simbol al Americii și – prin extensie – al lumii occidentale. Este unul din acele centre ale lumii care pot rezuma cu ușurință civilizația umană și cu siguranță este unul din acele locuri în care te simți conectat cu tot mapamondul.

New York-ul este Mecca modernă atât a artiștilor, cât și a finanțiștilor, rezumă astfel atât Parisul, cât și Londra, fiind spațiul contrastelor care împing lumea înainte. Și Rio de Janeiro este un spațiu al contrastelor, însă nu simți că ceea ce se întâmplă acolo este un vârf de lance pentru civilizația umană.

Un creuzet de idei multiculturale, tendințe avangardiste și experimente artistice, New York este acel loc mare atât prin dimensiunile acelor clădiri care zgârie norii, cât și prin amploarea energiior umane condensate, miturile create de cinematografie şi literatură și mai ales prin aglomerarea de vise pe care doar o asemenea metropolă le poate susține.

Îmi doresc să vizitez New York-ul și pentru ceea ce-mi poate el oferi, dar pentru ceea ce-mi pot oferi mie însumi în această întâlnire. Există o ofertă de la KLM de 559 euro pentru un zbor la New York făcând ca o călătorie de o asemenea amploare să pară mult mai aproape și mai accesibilă.

Îmi doresc să  trăiesc o perioadă în New York – în ideea că un loc te poate crește sau îți poate dăuna – pentru că – vorba unui cântăreț rap – Since I made it here/ I can make it anywhere.

Caravana Orange: după 5 săptămâni în balon

orange01 La începutul lui septembrie scriam despre ideea  Cinci săptămâni în balon, iar acum această campanie inedită a ajuns pe ultima sută de metri.

După ce România a fost văzută de sus în 10 orașe din țară (Alba Iulia, Arad, Bacău, Baia Mare, Braşov, Bucuresti, Oradea, Piatra Neamţ, Sibiu, Suceava şi Târgu Mureş), Baloanele Orange revin în București, iar cei care au trimis poze simpatice cu unul dintre Baloanele Orange pe pagina de facebook dedicată campaniei, vor câștiga în perioada 9-10 octombrie o călătorie liberă cu balonul în jurul Bucureștiului (costurile de transport fiind suportate de către Orange).

Am urmărit aventurile din nacelă la prietenii din Arad, cum Adrian în ciuda ploii nu s-a lăsat bătut și nu și-a refuzat o asemenea experiență și cum Daniel a ignorat răul de înălțime și flacăra puternică de deasupra capului pentru a trăi acea senzație de liniște atunci când te ridici ușor în aer.

La Alba Iulia, Makavelis s-a gândit că balonul poate fi folosit ca mijloc de transport pentru navetiștii din zonă, iar la Bacău – citind pe blogul Contrasens – am aflat despre o ţigară ciudată şi unde au amplasat toată minunăţia de balon (lângă clădirea fostului teatru de păpuşi).

Pe Orange România am admirat pozele câştigătoare ale celor care se vor bucura în acest week-end călătorind liber cu balonul în jurul Bucureştiului şi bănuiesc că la locul faptei se vor aduna mulţi curioşi.

O idee foarte tare de la Starbucks

Deşi mi-am programat abia mâine să povestesc pe larg despre experienţa Starbucks, vreau să punctez pe scurt despre o idee mică, inspirată şi slab comunicată (din păcate).

starbucks-021

Ieri, în prima zi, mi s-a părut ciudată grija cu care era golit expresorul şi n-am îndrăznit să întreb presupunând o rigoare de imagine (nu e bine să fii văzut de câtre clienți golind cutia la coșul de gunoi și apoi s-o pui din nou în automatul de cafea). Azi, spre surprinderea mea şi a Cristinei Bazavan, am aflat că zaţul de cafea este adunat în nişte pungi speciale şi poate fi folosit ca îngrășământ.

Mai mult decât atât, pungile cu zaț sunt oferite gratuit și oricine poate intra în orice cafenea Starbucks – sunt într-un sac lângă bar – pentru a folosi zațul ca îngrășământ în gradină sau pentru florile din ghiveci.

Știu că e un gest mic, însă de multe ori gesturile mici trădează reflexe mai mari.

Photo Album: Starbucks Experience

Update: Cu Paul Olteanu – ecologist convins – m-am întâlnit la Starbucks (el venise la o întâlnire) și a decis să încerce zațul de cafea ca îngrășământ. La final, rezultatul a fost încurajator.

starbucks6-002

Încep aventura Starbucks

starbucks
De azi încep pentru câteva zile unul dintre cele mai frumoase proiecte legat de unul dintre brandurile “curate” în opinia mea, Starbucks. Câteva zile, voi învăţa tot ce înseamnă o simplă cafenea Starbucks, cu toată logistica şi tot efortul din spatele unui companii care se străduieşte să ofere o anumită experienţă clienţilor săi din toate cele peste 45 de tări unde este prezentă.

Sper că îmi voi satisface curiozităţile (sau cel putin voi găsi alte întrebări noi) cu privire la Starbucks, curiozităţi încă de acum câţiva ani când am intrat pentru prima dată într-una din cafenelele lor, în Viena, acum trei ani.

Am aflat câteva lucruri săptămâna trecută în cadrul unui eveniment cu prilejul împlinirii de 40 de ani de la înfiinţare – unde am primit şi câteva cadouri – , însă contextul a fost mai puţin fericit pentru mine. După o zi în care mai băusem alte trei cafele, o experienţă senzorială în care am degustat… cafea, a fost suficient să-mi scurtez orele de somn în acea zi.

Dincolo de glumă, abia aştept experienţa următoarelor zile, cu atât mai mult cu cât aventura proprie va fi dublată de experiența voastră în urma unor concursuri și a unor suprize – am o nebunie pe care vreau s-o pun în practică – care vor urma în perioada următoare.

De asemenea, dincolo de poveștile care vor urma, o poveste deja a fost începută de Cristina Bazavan care acum câteva luni a scris un articol nedumerit despre cafeaua de la Starbucks și s-a trezit cu o vizită neașteptată în plină redacție Tabu, iar acum va avea şansa să-şi încerce propriile nebunii în cadrul aceleași experiențe de a trăi la Starbucks.

Despre Tarom

Am zburat o singură dată cu Tarom (Bucureşti – Madrid şi retur) şi mi-au plăcut. S-a nimerit fix în perioada când acel vulcan islandez şi-a amintit că are personalitate şi personalitatea lui ne-a întârziat câteva zile prin Madrid.

În tot acest timp, cât eram blocaţi în capitala Spaniei, urmăream ştirile de pe site-ul Tarom cu speranţa deblocării spaţiului aerian. Am aflat apoi – de la nişte prieteni din companie – cum acele zile au fost un tur de forţă pentru ei, cum au lucrat de la 7 dimineaţa până târziu spre miezul nopţii, cum – dincolo de pierderile financiare – importanţi erau pasagerii blocaţi prin aeroporturile din toată Europa, cum telefoanele sunau şi lumea era îngrijorată.

Am revenit atunci în Romania după două zile întârziere, cu un zbor lin şi, când am aterizat pe Otopeni, am mulţumit în gând căpitanului Zamfir şi echipajului.

Săptămâna trecută – în cadrul unui eveniment cochet unde Dragoş Butuzea (care a spus şi două vorbe despre Lecturi Urbane) şi Doina Ionescu au făcut deschiderea cu un recital de texte literare despre călătorie ca situaţie existenţială –  Tarom a lansat primul spot de imagine din istoria sa de 56 de ani pe care vă invit să îl vedeţi mai jos:

De asemenea, în afara spotului de imagine, Tarom – o companie care a observat că notorietatea nu înseamnă neapărat reputaţie bună şi clienţi mai mulţi – va începe o linie de comunicare pe ideea Drumul ne formează, iar destinaţia ne defineşte.

Au mai scris despre eveniment Victor Kapra şi Alina Constantinescu.

Foto: Andreea Petria (22 de ani) – noua imagine TAROM

Câștigă un meniu-surpriză de la Wu Xing

wuxing-009

După cum povesteam în articolul anterior, pentru a comunica cele 44 de minute necesare serviciului de livrare express, Wu Xing premiază cu un meniu-surpriză primii 44 de comentatori ai acestui articol în timp util.

În timp util înseamnă că și ceilalți colegi de campanie – Miruna, Alex Negrea şi Chinezu – vor veni cu aceeaşi ofertă. Aşadar, să vedem cine ajunge primul la cei 44 de comentatori şi cine premiază pe cine!

Update: Concursul s-a încheiat. Felicitări, Chinezu!

Cu scuterul de la Wu Xing prin Bucureşti

166426398-fcd5c9abae683dc454e8bfbd9d39b54d.4c9aece0-scaled
Acum câteva zile anunţam pe twitter că – în cadrul unei campanii – voi face ceva ce n-am mai încercat până acum şi chiar astfel a fost.

Wu Xing – primul restaurant chinezesc cu livrare exclusiv la domiciliu – doreşte sa comunice serviciul de livrare express – în 44 de minute – şi pentru a fi convingători ne-au oferit două scutere – mie şi lui Alexandru Negrea – pentru a ne plimba prin Bucureşti şi a face livrări la câţiva dintre prietenii noştri.

Totul a început într-o zi noroasă când ne-am ţinut unul după altul cu scuterele şi-am făcut prima oprire în plină redacţie Tabu. O sunasem pe Cristina Bazavan doar să o întreb câţi sunt în redacţie şi mare le-a fost supriza când ne-au văzut întrând în birouri cu casca pe cap şi cu pachetele de mâncare chinezească la noi.

Prin caracatiţa traficului bucureştean, scuterul este un mijloc de locomoţie foarte util şi rapid şi este mai puţin înfricoşător decât pare la primul gând. Am făcut 10 minute de la sediul Tabu (undeva în apropierea Gării de Nord) până la sediul Bookblog (lângă Obor). Ajunşi în faţă, l-am sunat pe Andrei Roşca – care ştia doar că îl vom vizita cu un pretext oarecare, l-am rugat să se uite pe geam, să râdă şi apoi să coboare. Pentru faptele bune pe care le fac cu Bookblog, meritau să fie recompensaţi – doar pe Andrei şi Adriana Cocic i-am găsit la datorie – cu câteva meniuri de la Wu Xing.

Ina
glumea acum câteva zile că va saluta pe fiecare scuterist, însă dincolo de glumă chiar ești salutat de multe ori de ceilalți scuteriști în trafic, mai ales de cei care – ca și tine – fac diverse livrări la domiciliu.

În mod evident, când este vorba de a genera buzz pe Bobby Voicu nu ai cum să-l eviți. L-am găsit în plină muncă alături de Vlad Bălan și Victor Caraș și după ce s-au amuzat pe seama nostră, livratori de ocazie în căutarea menirii în viață, cu “Nu prea merge treaba cu blogging-ul și v-ați angajat la Wu Xing?”, ne-am pus cu toții să mâncăm.

În zilele urmatoare nu m-am dezlipit de scuter și mi-am făcut toată treaba cu el. Am fost la întâlniri de afaceri pe scuter, am fost la eveniment Starbucks (Monica Jitariuc m-a prins într-o poză seara târziu), am cărat niște pachete, am livrat cărți pentru câțiva prieteni și l-am lăsat pe Iulian să se plimbe în jurul casei și l-a ajutat pe Gabi Macovei să ajungă în siguranță acasă – ma rog, mai întâi (mai mult forțat) pe la benzinărie.

După această experiență, am ajuns să mă uit altfel la cei aflați pe scuter.

Scuterul se va plimba câteva zile și pe la alți doi bloggeri și în curând va urma un concurs-surpriză în cadrul aceleiași campanii Wu Xing – pe care îi puteți urmări atât pe twitter, cât și pe Facebook.

Când ai călărit ultima oară?

Când eram mic, la țară, călăream frecvent calul bunicului. Aveam 6-7 ani și sătenii se obișnuiseră să mă vadă venind de la islaz călare pe cal, fără șa și fără căpăstru. Nu știu cum de-o convingeam pe bunica să mă lase să călăresc astfel, însă îmi amintesc că ea venea în urmă, pe jos şi, mai ales, îmi amintesc galopul pe care l-am suportat strângându-mă cu ambele mâini de gâtul calului.

Ce nu avea să știe bunica este că, mai târziu, pe la 14 ani, amintirile hipice ale copilăriei m-au năpădit și am încercat din nou să călăresc cu rezultate mai puțin inspirate. M-am dus cu niște colegi de școală pe deal, am căutat un cal și primul pe care am vrut să-l călăresc m-a binecuvântat cu o rapidă lovitură de copită în genunchi. Luni de-a rândul, am purtat cu mândrie urmele de potcoavă pe piciorul meu.

Miercuri, am fost invitat – de către Plafar Retail și alături de Alexandru Negrea – la o şedinţă de călărie la baza de agrement a Clubului de Echitație București în cadrul unei iniţiative ce îşi propune sa promoveze călăria ca o alternativă sănătoasă pentru petrecerea timpului liber, potrivită deopotrivă pentru adulti, copii şi persoane cu dizabilităţi (prin intermediul hipoterapiei).

În cadrul unei ore – la finalul căreia mă simteam de parcă alergasem un maraton şi totuşi eram relaxat – un antrenor răbdător ne-a învăţat cum să urcăm pe cal, cum să stăm drepţi în şa, cum să ne ferim să cădem în faţă şi, mai ales, cum echilibrul ţi-l faci din picioare (strângănd genunchii şi împingând în jos călcâiele) şi pentru a ilustra acest echilibru am mers la trap săltat cu mâinile în şolduri.

Cea mai interesantă parte a călăritului – pe care chiar nu o cunoşteam – este ridicatul din şa în ritmul cu care calul aleargă [video]. Eşti atent la tine, eşti atent la cal şi intri în ritmul lui. În felul acesta, experienţa călăritului este mai confortabilă pentru tine şi calul nu va simţi că poartă în spate un obiect inert.

Am putut de asemenea să urmăresc graţia şi siguranţa de sine cu care se antrenează un puşti de 14 ani cu o experienţă de 2 ani în echitaţie şi care visează la o carieră profesionistă.

poze făcute cu un Sony Ericsson Vivaz