Consumul epatant nu are niciun scop în afară de a arăta că consumatorul şi-l permite.
Michael Spence – premiul Nobel pentru economie în 2001 pentru semnalele de pe piaţa muncii. Nu diploma în sine este valoroasă, ci faptul că ea arată că absolventul este capabil să ducă la bun sfârşit o sarcină pe termen lung.
Educaţia este un fel de extravaganţă, un consum epatant şi vizibil de timp, care arată că eşti un bun muncitor.
Semnalele costisitoare contează pentru că există multe interacţiuni sociale în care nu avem niciun mod direct de a aprecia calităţile celuilalt.
În selecţia sexuală, sexul care investeşte cel mai mult în pui face alegerea.
Un penis gros este un semnal costisitor, arată că ai resurse de risipit.
Dragostea cere semnale costisitoare şi cere să facem ceva unul pentru celălalt, pentru că astfel arătăm că merităm să fim păstraţi şi că avem cele mai bune intenţii de a continua să cooperăm.
De ce copacii cheltuiesc energie pentru a-şi schimba frunzele în galben şi în roşu toamnă. E un semnal costisitor, arată că acel copac este puternic.
De ce căutăm în mod activ ceva despre care ştim că este dăunător?
Altruismul este o acţiune intreprinsă de un individ pentru a arăta că dispune de mijloace, astfel încât să fie o alegere bună din punct de vedere sexual.
Procesul de curtare este cauza moralei umane.
Altruismul este o metodă de a obţine un statut înalt în grup.
Alte note de lectură din Omul generos:
Omul generos – citate
Sunt atât de bun încât îmi permit să fiu handicapat
toate bune si frumoase, da’ cu copacii ce-ai avut, om bun? :))
“De ce copacii cheltuiesc energie pentru a-şi schimba frunzele în galben şi în roşu toamnă. E un semnal costisitor, arată că acel copac este puternic.”
copacii nu au nimic de demonstrat toamna… un copac castiga ceva din demonstratie doar in perioadele fertilitatii (polenizare / raspandirea fructelor), or toamna nu are nici o legatura directa cu asta…
Eros, copacii au multe lucruri de demonstrat toamna. Schimbarea culorii frunzelor transmite parazitiilor că copacul e sănătos şi are resurse să lupte împotriva lor. Astfel, paraziţii să se gândească de două ori dacă vor să petreacă iarna alături de un copac care are armele necesare să le facă viaţa un coşmar.
Este doar o teorie, dar te pune puţin pe gânduri, nu-i aşa?
Te-ai limitat doar la grosimea penisului ceea ce nu cred că înseamnă în mod necesar virilitate (poate doar la nivel simbolic).
Dar, n-am de gând să critic ci să laud…pentru că, nu-i aşa, pot s-o fac cu generozitate iar scriitura ta o merită cu prisosinţă.
Copacii nu cheltuie nici un fel de energie pentru a-si schimba culoarea frunzelor. Este un fenomen care apare natural datorita schimbarilor de temperatura si a unei cantitati mai mici de lumina : clorofila nu se mai sintetizeaza (nu este suficienta lumina) prin urmare in frunze raman alti pigmenti mai rezistenti (carotenul – da culoarea galbena si pigmentii antociani care dau culoarea rosie).
Prin urmare, asa cum e normal, in conditii aspre orice organism are tendinta de a-si pastra energia si nu de a o cheltui in van.
Pentru comparatii de gen recomand “Maimuta goala” de Desmond Morris, o carte destul de vesela.
Ariana, ai enunţat cea mai didactică teorie. Ideea era: care este rolul schimbării culorii frunzelor? Pentru mai multe ipoteze legate de acest fenomen, vezi aici.
@Ariana:
– faptul ca un fenomen “se produce” nu implica in mod necesar ca se produce fara efort. Nu pica in gandirea tipic balcanica “lasa, ca merge si singur” – nimic in natura nu este gratuit sau effortless. Cum iti explici plantele care au frunze rosii tot timpul anului? Sunt mai mioape la lumina soarelui?
@Adrian:
– nu stiam impoteza cu acarienii – pe de alta parte, acarienii ataca mai mult toamna? s-a stabilit asta? Si revin si la exemplul pe care i l-am dat Arianei, cu plantele care au culori phunky tot timpul anului.
– articolul tau se refera mai mult la semnalele de atragere, deci a oferi ca argument o teorie care se refera la semnalele de respingere e un pic “pe langa” – gresesc?
Eros, semnalele costisitoare sunt în primul semnale de putere: ai de unde, ai ce să risipeşti, arăţi că ai resurse. Atracţia (faptul că semnalele de putere contribuie la sex appeal-ul cuiva) sau respingerea (lupta cu paraziţii în cazul copacilor) sunt derivate, însă mecanismul este acelaşi: manifestarea puterii unui individ, a unui organism.
Adrian, stiu ca raspunsul a fost prea didactic, asta pentru ca am lasat retul lumii sa traga concluziile: ca acea treaba cu ingalbaenitul frunzelor e mai mult un gest de neputinta (plantele nu reusesc sa-si mentina compusii la nivelul standard, tocmai pentru ca nu depinde de ele, n-au vointa proprie), prin urmare chimismul care se produce de drept cam contrazice teoria prezentata acolo.La fel nu sunt de acord cu ce scrie pe link-ul indicat de tine, suna bine, dar nu prea are treaba cu realitatea.
Lasand copacii la o parte, “semnalele costisitoare” cum le-ai numi tu ar putea fi puse in legatura cu : “coloratia de avertizare”, “demonstratia” si “mimetismul” plantelor si animalelor. Pentru asta se cheltuie destula energie.
Un exemplu bun si care ar veni in sprijinul ideilor tale ar fi fenomenul de imitatie (atat la plante cat si la animale). Sunt flori care au organe ce imita perfect corpul unor insecte: insectele vin cu gandul sa se reproduca, chiar cred ca au in fata lor un exemplar din aceeasi specie, si de fapt planta profita de insecta pentru a realiza polenizarea. Sunt specii de muste care arata identic ca albinele, serpi neveninosi care ii imita pe cei veninosi (conformatie, colorit), tocmai pentru a nu fi atacati de pradatori : acolo tactici de a induce in eroare!
stiam ca diferentierea intre animale, dar si la oameni se face dupa ‘cohones’ – testicule. Masculul (vezi babuinii, s.a.) cu testicule mai mari era cel mai apreciat. Acelasi lucru se aplica si la oameni exemplu clar fiind sclavii din antichitate care erau cautati printre altele la testicule – marime/ greutate.
Cat despre plante, stiam ca ele comunica prin feromoni altor plante din jur daca exista pericol-daunatori in preajma respectiv, in actiune. Substantele chimice eliberate in caz de pericol ar putea influneta culoarea plantelor?
out of nowhere: zilele trecute am ajuns la concluzia ca Cererea si Oferta sunt cel mai nefericit sistem care “i s-a intamplat” Omului.
nu vad de ce alergam tot timpul dupa cai verzi pe pereti. dupa ce nu putem avea.
Daca diamantele s-ar gasi pe pamant ca pietricelele, in toate culori, formele si dimensiunile, presupunand ca ar fi deja slefuite, oare le-ar mai vinde cineva? cui?
daca 2 exemplare ale unei specii ar supravietui ar reprezenta perechea ideala. s-ar duce dracu si curtatul sau…ar ramane asa, ca un reflex? 🙂
l’art pour l’art e un semnal costisitor?
posibil că da
Pingback: Nu cred că există oameni dincolo de verbul “a dărui” | Adrian Ciubotaru