Consumul epatant nu are niciun scop în afară de a arăta că consumatorul şi-l permite.

Michael Spence – premiul Nobel pentru economie în 2001 pentru semnalele de pe piaţa muncii. Nu diploma în sine este valoroasă, ci faptul că ea arată că absolventul este capabil să ducă la bun sfârşit o sarcină pe termen lung.
Educaţia este un fel de extravaganţă, un consum epatant şi vizibil de timp, care arată că eşti un bun muncitor.

Semnalele costisitoare contează pentru că există multe interacţiuni sociale în care nu avem niciun mod direct de a aprecia calităţile celuilalt.

În selecţia sexuală, sexul care investeşte cel mai mult în pui face alegerea.
Un penis gros este un semnal costisitor, arată că ai resurse de risipit.

Dragostea cere semnale costisitoare şi cere să facem ceva unul pentru celălalt, pentru că astfel arătăm că merităm să fim păstraţi şi că avem cele mai bune intenţii de a continua să cooperăm.

De ce copacii cheltuiesc energie pentru a-şi schimba frunzele în galben şi în roşu toamnă. E un semnal costisitor, arată că acel copac este puternic.

De ce căutăm în mod activ ceva despre care ştim că este dăunător?

Altruismul este o acţiune intreprinsă de un individ pentru a arăta că dispune de mijloace, astfel încât să fie o alegere bună din punct de vedere sexual.
Procesul de curtare este cauza moralei umane.
Altruismul este o metodă de a obţine un statut înalt în grup.

Alte note de lectură din Omul generos:
Omul generos – citate
Sunt atât de bun încât îmi permit să fiu handicapat

Din The Tipping Point:

Mintea umană are un fel de supapă reducţionistă care “creează şi conservă percepţia continuităţii, chiar şi în faţa unor schimbări perpetue observate în comportamentul real”.
Dacă ar trebuie să reevaluăm în permanenţă pe cei din jur, cum am mai putea să înţelegem ce se întâmplă în lume?

Atunci când observăm o femeie care pare ostilă şi teribil de independentă în anumite intervale, dar care alteori pare supusă, neajutorată şi feminină, supapa noastră reducţionistă ne obligă de regulă să alegem între cele două manifestări. Decidem că unul dintre modele se găseşte în serviciul celuilalt sau că ambele se găsesc în serviciul unui al treilea motiv. Trebuie să fie o femeie de-a dreptul fioroasă, care afişează un aer neajutorat sau poate că este o femeie tandră, submisivă şi neajutorată, care apelează la o defensă agresivă superficială. Dar poate că natura este mai complexă decât conceptele noastre şi este posibil că femeia aceea să fie ostilă, teribil de independetă, submisivă, neajutorată, feminină, agresivă, tandră, fioroasă, toate la un loc.

Pentru cei care n-au auzit de ei, James Carville şi Paul Begala – trust-your-gut strategists – sunt doi reputaţi consultanţi politici americani cu un portofoliu impresionant (de exemplu, victoria lui Bill Clinton din 1992 a fost instrumentată de ei).

Buck Up, Suck Up . . . and Come Back When You Foul Up nu este doar o lecţie gratuită (isi merită de zece ori banii) de consultanţă politică, cât mai ales o lecţie de viaţă.

Mi-a împrumutat-o Dan Andronic anul trecut (va trebui s-o returnez cumva) şi am citit-o de două ori cu creionul în mână. Recent, am găsit notiţele, le-am revăzut şi m-am gândit c-ar fi păcat să nu le împărtăşesc pe blog. Continue reading →

Am descoperit recent Biblioteca de psihologie de la editura Nemira si am cumpărat recent câteva exemplare. Am citit Creierul Pe Cont Propriu, de Cordelia Fine, iar acum o citesc pe aceasta.
Citatele de mai jos le-am scos din prima carte şi pot constitui tot atâtea prilejuri de discuţii (am să povestesc cu altă ocazie de ce am simţit nevoia să inaugurez o categorie de conspecte din cărţi):

Fără puţin optimism delirant, sistemul nostru imunitar începe să se întrebe dacă merită efortul să ne ţină în viaţă.

Creierul vanitos ne scuză greşelile şi eşecurile sau pur şi simplu le rescrie din trecut.

Creierul este atât de vanitos încât crede chiar că literele care apar în numele nostru sunt mai atrăgătoare decât cele care nu apar. Continue reading →