Mircea Eliade, marele istoric al religiilor, relatează stupoarea concetăţenilor săi români văzând Bucureştiul eliberat în 1981 de trupe “negre” senegaleze, aflate sub tricolor francez.
[Unde spune Eliade acestea? În Memorii?]

–  de căutat La Pensée métisse,  Serge Gruzinski

Globalizarea este o mare ocazie pentru reformularea propriei identităţi în cadrul unui orizont mai vast: a afirma cine sunt în faţa vecinilor şi a lumii.

Nu trebuie să avem o viziune prea deterministă asupra identităţilor.

Islamul nu este predestinat de identitatea sa profundă şi religioasă la ciocnirea cu Occidentul.

Tradiţiile identitate au fost inventate. (Eric Hobsbwam)

Suntem cu adevărat conştienţi care este pielea noastră şi care este costumul pe care îl îmbrăcăm?

Contemporaneitatea înseamnă convieţuirea pe acelaşi teritoriu, dar în primul rând antrenarea în aceleaşi fluxuri şi evenimente. Este perceperea unui timp comun, dincolo de destinele popoarelor diverse şi de distanta geografică. Este clar că este vorba de o reprezentare (în mare parte mediatică) a timpului şi a evenimentelor, prin urmare de o selectare a lor.

În timpul Războiului Rece o ţară era întrebată: De partea cui eşti? Astăzi întrebarea este: Cine eşti?

Argentina este o Europă extremă.

Nu există nimic relativist în ideea de demnitate a diferenţei.