După cărţulia despre Zen, am început să citesc autori români în metrou. Dacă acasă mă lupt cu Cartea Neagră, săptămâna trecută, în două zile subterane, romanul lui Teodorovici a curs fără miză, un suc neacidulat.
Săptămâna aceasta am început Sunt o babă comunistă! şi drumul până la muncă mi-a acoperit primele 60 de pagini.
Subţire, ca o ploaie de vară.
Consumerism vizual.
Il Divo (2008), Mio fratello e figlio unico (2007), Milyang (2007) vizionate dintr-un foc.
Seriile Great Artists with Tim Marlow, Engineering An Empire consumate instant.
Sâmbată noapte am stat până spre dimineaţă să termin Omul şi clima, iar duminică spre luni am făcut noapte albă cu misterele din Istanbulul lui Pamuk (nu mi-am îndeplinit ţinta, sunt abia la jumatate).
Luni la şapte dimineaţa, mi-am făcut o cafea şi ascultam cântecul porumbeilor de pe balcon în timp ce frunzăream noutăţile din feed.
Am făcut duş, m-am ras, iar după o oră o luam uşor spre muncă, cu o carte sub braţ.
Ador perioadele boeme ce urmează unei despărţiri.
Bune despartirile astea. 🙂
Chiar citesti nu te incurci. Ce inseamna tineretea. E minunat ca nu iti pierzi (ca sa nu spun ratezi) viata dormind.
Spor la citit. O saptamana asa cum o doresti.
bine ca nu sunt chestii. livresti.
totul suna atat de convingator, incat presupunand ca m-as inamora de dumneata, m-as desparti de cateva ori, asa, de bunavoie si nesilita de nimeni, fie si numai pentru a-ti acorda putin din prospetimea acestor noi inceputuri….dimineti…etc etc :))