Cum a fost la Amfiteatrul Deschis Team Work

0 Flares 0 Flares ×

teamwork

Ultima ultima zi a Amfiteatrului Deschis Team Work unde am fost invitat alături de Iren a avut parte de o discuţie antrenantă cu cei din sală şi – prin Bobby – cu cei de pe twitter.
Mi-a plăcut publicul care a participat, a pus întrebări, a contrazis  şi cerut lămuriri şi salut entuziasmul fetelor de la Team Work de a organiza evenimente utile.

M-am bucurat c-au venit destui oameni (comparativ cu zilele precedente) şi destui (dacă nu coincid mulţimile) bloggeri.
Câteva nume: Costin, Marie Jeanne, Dororai, Elena Cîrîc, Octavian, Andrei Roşca, Sigheti, Gia, Gabi Mirea, Ioana, Gabi.
Poze: aici.

Reacţii: 1, 2, 3, 4, 5.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

21 thoughts on “Cum a fost la Amfiteatrul Deschis Team Work

  1. doareu

    Felicitari. Imi pare rau ca nu am ajuns, dar am descoperit anuntul tocmai ieri, 16 mai, destul de tarziu.
    Ma bucur ca a fost bine si evenimentul a avut impactul dorit.

    Reply
  2. Ariana

    O simpla observatie, voi veti decide daca merita sau nu sa fie luata in seama: 90% din commenturi la articolele de pe blog sunt lasate de persoane care au deja un blog. E ca si cum jurnalistii si-ar vinde ziarele numai intre ei:) Dar nu e nimic de ras in asta.
    Ma bucur ca aveti destule activitati care va dezmortesc mintile, insa sunteti foarte departe de public si nici nu se face nimic in sensul de a-l apropia, a-l face partas la ideile si viziunile voastre.
    Acum depinde care este scopul vostru de fapt, pentru ce si pentru cine scrieti.
    In rest, mult succes!

    Reply
  3. dragos c

    @adrian – felicitari, sunt convins c-a fost misto.
    @ariana – e vina “publicului” ca e reticent la orice fel de manifestari. nici macar nu se incumeta sa comenteze pe blog, darmite sa participe la evenimente.
    nu stiu de ce, dar poate ca blogarii se simt o comunitate, spre deosebire de omul din public caruia i-e teama de solitudine.

    Reply
  4. Andrei Rosca

    Ariana,

    Nu sunt de acord cu ce zici, insa nu in legatura cu asta voiam sa atrag atentia. Ceea ce ma fascineaza pe mine este numarul mare de oameni care tin mortis sa atraga atentia asupra unor probleme care nu ii privesc direct si fara sa propuna o solutie. Mi-ar placea, de exemplu, sa analizam impreuna problemele tale, sa vedem daca te-am putea noi ajuta pe tine cumva. Asta daca nu cumva le-ai rezolvat deja pe toate.

    Nu o lua personal, te rog. Ia-o impersonal.

    Reply
  5. asociatia csg

    andrei, chestia cu problemele de care ne plangem s-a intamplat si aseara la intalnire. nu mi s-a parut sa porneasca de la public, ba chiar de la cei 2 invitati.

    sa iti precizez: irene se plangea, printre altele, de faptul ca “suntem lenesi” in secolul vitezei, si atat – nu a ridicat nici-o solutie 😐
    adrian zice: societatea civila doar arata cu degetul si lipseste spiritualitatea. Afirmatii care la prima vedere par pertinente dar, care in contextul subiectului sunt aceleasi plangeri pe care le imputam altora.

    puteau ei incepe prin a da solutii si cele mai bune erau cele pratice, exemplul personal. 🙂

    @dragosc – daca publicul te citeste – devii un un canal si, cu timpul un lider de opinie indiferent daca iti place sau nu. Dar, ori iti asumi responsabilitatea si vii cu ceva constructiv, ori te plangi ca “e vina publicului”
    Publicul vine si te citeste pe de o parte, dar ti-l si creezi, pastrezi, cultivi, incurajezi.

    morala: voi cei care aveti bloguri citite, sunteti deja un model pentru multi. dati un exemplu bun si veti primi un feedback bun. dati un exemplu prost si…

    ps: daca raspundeti, ramaneti la mesaj, mesagerul..

    Reply
  6. Ariana

    Pentru Andrei Rosca : nu ma asteptam sa fii ironic, asa cum spuneam, era o simpla observatie venita din partea unui cititor, care mai lasa cate un comment din cand in cand. Nu vad de ce faci aluzie la “problemele mele”, nu despre ele ar fi fost vorba. De fapt, tu insuti le-ai numit “probleme care nu ii privesc direct”, prin urmare imi confirma inca o data ca voi nu doriti pe nimeni in cercul vostru “stramt”. Nu spun ca e ceva rau in asta, nu vroiam sa aduc o critica ci sa expun o parere. Publicul nu e “reticent”, publicul asteapta invitatii de la oamenii care considera ca pot lua atitudine, ca au idei bune, asteapta sa fie facuti partasi in vre-un fel, sa puna intrebari, sa aiba dreptul de a astepta raspunsuri fara a fi tratati cu lipsa de respect sau ironie.
    Mi-au placut mare parte din initiativele voastre, insa faceti cumva sa devina mai accesibile. Inca o data, repet, tine de scopul pe care vi l-ati propus, pentru cine anume scrieti si daca intentionati sa schimbati ceva, sa atrageti atentia sau sa dati nastere la noi intrebari prin textele ce va apartin.

    Reply
  7. giolly

    nu stiu ce probleme s-au ridicat, nici nu am avut rabdare sa stau.
    cred ca a fost un esec total.
    Din punctul meu de vedere, in viitor sa va tineti de cuvant si sa incepeti la ora stabilita. Toata chestia a inceput cu jumatate de ora dupa ora stabilita. Mi s-a parut lipsa de respect. Se cautau microfoane. Nu inteleg. Daca a mai fost si joi si vineri trebuia sa fie totul pregatit.
    Eu m-am ridicat si am plecat. Ma simt jignit cand ajung undeva si organizatorii nu se tin de cuvant.

    Reply
  8. Adrian Ciubotaru Post author

    giolly, nu a început la ora anunţată, dar ne-am asumat greşeala, m-am ridicat şi-am precizat că vom începe cu un sfert de oră întârziere.

    E ok să te simţi jignit cum doreşti, însă pentru cei care au rămas până la final nu cred că a fost un eşec total.

    Reply
  9. Ela

    @giolly se intampla si la case mai mari. Am fost la multe evenimente in ultima vreme si rar s-a intamplat sa inceapa fix la ora stabilita. Nu spun ca e bine, nici nu incurajez asta, insa, ar trebui sa fim mai indulgenti. E drept ca e timpul nostru si e pretios, dar fiecare decide pentru el. Tu ai decis sa pleci. Eu am ales sa raman. Si nu mi-a parut rau.

    Reply
  10. Maria

    din punctul meu de vedere, ca organizator, a fost o experienta ok din care am avut foarte multe de invatat. nu au fost usor de pus la cale 3 intalniri consecutive, sa le promovezi cum poti si stii mai bine la inceput de sesiune. suntem constiente de carente, ni le asumam si ne cerem scuze daca am jignit pe cineva, nu am avut nici cea mai mica intentie! insa inainte de a emite niste judecati de valoare ca “esec total” nu ar strica aruncata o privire in spate…

    noi am facut totul din pasiune, din dorinta de a face ceva. am adus oameni care ne plac, care au ceva de spus, care fac ceva! si am vrut sa ne inconjuram de oameneni care ne impartasesc sentimentele! am plecat ultimele din sala cu sufletul impacat si linistit pentru ca am stiut ca am mai crescut putin ca om…asta cred ca e cel mai important!

    multumim mult, adrian! si pentru prezenta si pentru sprijin!

    Reply
  11. Andrei Rosca

    Ariana, permite-mi sa ma indoiesc ca acel “cerc stramt” despre care vorbesti chiar exista. Poate ca asa se vede din afara, insa de aici de la mine nu se vede asa.

    Reply
  12. Andrei Rosca

    asociatia csg: de acord cu tine in ceea ce priveste lipsa solutiilor oferite de invitati. Intamplator, eu il cunosc pe Adi si stiu ca nu e genul care sa se planga tot timpul fara sa caute solutii. Insa e posibil ca sambata seara sa fi parut asa. Si el si Iren.

    Reply
  13. Iren

    Da, imi fac mea culpa ca nu am oferit solutii, m-am purtat ca un politician. Pe de alta parte era un amfiteatru deschis, putea sa intervina oricine si sa ne atraga atentia ca doar descriem probleme si atat. Putea oricine altcineva sa ofere solutii.
    O sa scriu un post despre asta ca sa ma revansez.

    Reply
  14. doareu

    Cu totii gresim. Suntem oameni. De ce nu putem aprecia ca exista oameni care vor sa cunoasca oameni? Sa invatam si sa nu criticam. E asa de usor asta. Daca suntem mai buni, mai capabili, haideti sa dam exemplu: “Asa da, nu ca voi.” Irene si cu Adrian, au facut ceva. Bravo lor!
    Numai bine!

    Reply
  15. asociatia csg

    O afirmatie pertinenta poate fi un mijloc de cunoastere.
    atat timp cat, data viitoare cand ne vom vedea
    (online, offline – indiferent de formula)
    vom tine cont de ce s-a intamplat si vom invata din experienta
    cititori si ‘cititi’ vom invata din aceasta experienta

    va fi ‘doar o alta problema’ transformata in provocare si trecuta cu brio si, de ce nu, cu zambetul pe buze

    deci, cine accepta provocarea? 🙂

    Reply
  16. dragos c

    @asociatia csg – eu nu discut neaparat de blogari versus public. de pilda, la anumite evenimente publice – nu ma simt blogar atunci – eu n-am probleme in a pune intrebari, in a da un feedback apoi pe mail/blog – sunt participantul “perfect”. majoritatea insa, nu se implica, asculta, apoi vorbesc unii cu altii pe la colturi, fiind tot timpul nemultumiti, negasind nici un aspect pozitiv.
    @giolly – sa nu-mi spui ca tu n-ai intarziat niciodata la o intalnire…

    Reply
  17. Ariana

    @dragos c. In cazul “blogari versus public” este o problema de comunicare, de a stabili un dialog si de a renunta la monologuri. Cu cat unui om ii place mai mult sa se asculte vorbind, cu atat va deveni mai neinteresant pentru restul.
    Nu este vorba ca publicul nu se implica, s-a implicat deja prin simpla lui prezenta la eveniment (evenimente). Mai departe depinde daca voi ii invitati la discutii sau nu, daca lasati impresia ca si opinia lor conteaza, daca lasati loc pentru dezbateri.
    Un bun orator este cel care creeaza intrigi.
    La fel, cine citeste un post si nu lasa un comment nu o face neaparat din indiferenta; poate uneori n-are nimic de completat, s-a spus deja ce era de spus. Nu aveti atatia cititori cate commenturi primiti, asta cu siguranta!

    Reply
  18. Silvia

    Ca sa stric atmosfera de comentarii care chiar au un scop, eu o sa zic doar ca imi pare rau ca nu am putut sa ajung 🙂

    Reply
  19. Pingback: Primul meu twinterviu at Adrian Ciubotaru

Leave a Reply

Your email address will not be published.