Un american pasionat de călătorii a scris un articol – pe care acum nu reuşesc să îl găsesc – unde a tras câteva concluzii în urma multor ani de umblat prin lume. Una din observaţiile sale era extrem de banală şi totuşi am reţinut-o dintr-un motiv foarte ciudat. Observaţia spunea că oamenii sunt peste tot la fel, indiferent de naţionalitate şi indiferent de cultură. Sunt toţi la fel în sensul că toţi visează să facă ceva, toţi iubesc şi, să întregim tabloul, toţi au problemele lor.
Am reţinut ideea datorită efortului de a ajunge la ea. Nu este nevoie să înconjori Pământul să îţi dai seama că oamenii sunt în general la fel, însă ideea parcă a câştigat în greutate datorită verificării ei la faţa locului.
Spun lucrurile aceastea deoarece azi, într-un moment de relaxare, mi-am dat seama că îmi place să privesc oamenii. Îmi place să-i privesc pentru că mi se pare o provocare să îmi imaginez – înainte de a-i cunoaşte, atunci când e cazul – cum sunt, cum gândesc, la ce visează, ce iubesc şi ce îi doare.
Indiferent de cât de succes sunt unii consideraţi, indiferent de cât de înstăriţi, în general, oamenii sunt la fel. Vei găsi zâmbete copilăroase, mici bucurii, dureri sau complicităţi, oriunde te uiţi în jurul tău. Faptul că oamenii sunt asemănători este un lucru încurajator: poţi lega cu oricine o poveste.
Poţi construi un pod în orice direcţie îţi doreşti şi poţi arunca o îmbrăţişare în oricare dintre cele patru vânturi. Vei găsi oameni care căutau aceste poduri şi aceste îmbrăţisări şi care la rândul lor scrutau orizontul în cautare de noi suflete.
Poate ideea este naivă şi prea generoasă, poate este prea banală, însă cu siguranţă merită verificată şi încercată ori de câte ori întâlnim oameni.
Foarte frumos! Un articol pe gustul…nu, pe sufletul meu :)! Multumesc :)!
Foarte frumos articolul si adevarata observatia (cel putin in opinia mea)
De mult timp suspectez ca suntem mai asemanatori unii cu altii decat am vrea poate sa credem… avem aceleasi nevoi si dorinte fundamentale.
Apropos de asta: am afirmat in mai multe randuri ca (aproape) toti oamenii pe care ii intalnim in traficul din bucuresti, de exemplu, si care ne calca rau pe bataturi, sunt probabil oameni faini daca ajungi sa ii cunosti, insa in contextul ala, suntem cu totii cele mai rele versiuni ale noastre… Si exemplele pot continua 🙂
O zi frumoasa!
Andreea Sfarlea
http://casutafericita.blogspot.com/
Oricum, e o idee buna sa o ai ca si credinta.
Sa mergi intr-o tara necunoscuta (nevizitata), si sa nu fii prea inhibat, sa te gandesti ca toti sunt la fel, ca doar limba difera, cred ca te face sa nu te simti, intr-o mica masura intr-adevar, “strain”, ci doar un simplu om intre oameni. 😀
ideea este frumoasa… pt. mine exista, din experienta mea, un “dar…” la povestea aceasta…
e adevarat ca toti aveam aceleasi nevoi de baza, ar trebui sa ne uitam decat la piramida de nevoi al lui Maslow-“Maslow’s hierarchy of needs”. Pt. mine este modul de interactiune dintre oameni diferit, de exemplu formarea si pastrarea unei prietenii difera de la o regiune geografica la alta… regiunile pot cuprinde, desigur, mai multe tari. de aceea, cred ca poti lega o poveste cu oricine, dar calitatea si intelegerea este altfel, aceasta este, de fapt, pt. mine deosebirea.
-culmea, formarea unei relatii de iubire si mentinerea ei nu prea difera prea mult… 🙂