Anul trecut, după ce mi-am făcut abonament la DoR, o dată cu primul număr, am primit și o brățară roșie inscripționată cu tot felul de simboluri. Mi-a plăcut cum arată, mi-a plăcut ce reprezintă. Am asortat-o când cu o altă brățară din piele, când cu ceasul de mână și, uneori, nu exagerez, mi-a fost un reminder pentru a intra  pe pagina Decât o Revistă de pe Facebook.

În lunile de iarnă s-a odihnit în sertar, dar mi-am adus aminte de ea urmărind pe contul lui Cristian Lupșa “facerea” următorului număr.
Am o colecție din anii trecuți de brățări de toate culorile, cu toate mesajele și brandurile atașate, dar doar una singură a reușit să-mi placă atât de mult.

Istoria obiectelor este o serie de articole scurte despre lucrurile care mă înconjoară, de care mă folosesc, pe care le neglijez de multe ori, de care mă îndrăgostesc și pe care – dacă nu scriu – le uit. 

Istoria obiectelor va fi o serie de articole scurte despre lucrurile care mă înconjoară, de care mă folosesc, pe care le neglijez de multe ori, de care mă îndrăgostesc și pe care – dacă nu scriu – le uit. 

Primul obiect este un stick. Am uitat cu ce ocazie l-am primit de la THE PRACTICE,  agenția care se ocupă de contul de PR pentru IKEA, dar l-am folosit intensiv în mașinile pe care le-am testat în ultimul an.

Dincolo de funcționalitatea sa, mi-a plăcut mult designul, fapt pentru care l-am ales din multele stickuri care se prăfuiesc prin sertarele biroului. Încărcat cu muzică – uneori cu același playlist pe care l-am ascultat până la plictiseală, căutându-i căpăcelul prin te miri ce colțuri și compartimente, purtându-l la tot felul de evenimente și excursii, într-un final, a obosit și el. La ultima ieșire, a început să nu mai facă bine contact și să amuțească la fiecare hop, drept pentru care am decis să ne despărțim.

Ocupă acum un loc binemeritat în același sertar-depozit și probabil le povestește celorlalte stickuri noi, dar neumblate, toate întâmplările la care a fost martor.