De câteva zile, pe acest blog este un banner sus, în partea dreaptă, care te invită să votezi portocala. Dacă în multe campanii, am sprijinit tot felul de produse, promoții, concursuri și povești, acum toate speranțele stau în fructul meu favorit: portocala.
De data aceasta, portocala (deși e cotată prima în topul preferințelor românilor) nu are deloc sarcină ușoară. Este înscrisă în cadrul unui concurs – în urma căruia se va alege Fructul Blogosferei cu bătaie către Ziua Națională a Fructelor – alături de măr (sprijinit de Adi Hădean), strugure (Simona Tache) și grapefruit (Cabral – felicitări pentru noua temă!).

Am ales portocala pentru că avem o istorie împreună încă din primii ani când, prin multe eforturi, în ultimii ani de epocă de aur, ai mei reușeau să strecoare sub brad – printre altele – și câteva portocale. Erau bune la gust, arătau bine, erau scumpe și greu de obținut. Copil fiind, n-am avut șansa să mănânc portocale pe săturate și, prin urmare, parcă prețuiam fiecare portocală, fiecare felie. Era acel fruct venit dintr-o altă lume după care fiecare copil era înnebunit.

Dacă regii aveau orangerii, noi nu puteam să facem rost de portocale decât pe sub mână şi la nişte preţuri exorbitante. Visam atunci că din primul salariu îmi voi cumpăra o mulţime de portocale. Evident, cu timpul, în primul salariu a trebuit să încapă multe portocale, multe savarine şi multe bomboane, dar asta este deja altă poveste.

Îmi aduc aminte cum mama dădea coaja portocalelor prin răzătoare pentru a o folosi apoi la creme de prăjituri și torturi care căpătau acea aromă căreia nu-i puteam rezista.

Am rămas consumator fidel de portocale (bananele n-au apărut decât mai târziu şi nu m-am cucerit) atât în forma brută, cât și sub forma de suc. Astă iarnă, la sală, după sau în timpul exercițiilor, fresh-ul de portocale era preferatul meu.

Îmi dau seama acum că am fost crescut cu multe fructe în jurul meu. Ai mei s-au mutat de la bloc la casă când aveam 7 ani, am plantat destui copaci când eram mic, iar orice vizită a bunicilor la oraș era însoțită de o sacoşă plină cu fructe. Dincolo de evidenţa consumul sănătos, mama citise într-o carte ideea – pe care ne-a transmis-o şi nouă – cum că este bine dimineaţa, pe stomacul gol, să mănânci un fruct. Nu găseam în fiecare dimineaţă portocale, însă ai înţeles ideea.

Te invit să votezi portocala, şi dacă nu te-am convins, revino mâine când voi prezenta cel mai simpatic filmuleţ care s-a făcut vreodată în numele portocalei. Acum se trag duble, se montează, se fac ultimele retuşuri şi se taie multe portocale.