Nu cred în conspirații

10 Flares 10 Flares ×


Acum câteva zile, în vizită, am apucat să văd la televizor un fragment dintr-o emisiune pentru copii unde erau prezentate planetele Sistemului solar. Curios a fost faptul că vocea blandă și feminină a adăugat după enumerarea planetelor că există destule șanse ca în și alte galaxii să existe destule planete asemănătoare cu Pământul, planete capabile să găzduiască viață.

Această informație – banală și plauzibilă în virtutea statisticii – că este posibil să existe viață pe alte planete ar putea fi interpretată altfel de cineva pasionat de teoriile conspirației. Acest cineva ar putea crede că suntem pregătiți încă de mici pentru un viitor contact cu o civilizație extraterestră. Dacă suntem pregătiți încă de pe acum pentru amortizarea șocului întâlnirii unor invidizii de pe alte planete, nu este exclus ca un asemenea eveniment să se întâmple în următoarele decenii.

Observ în jurul meu o suspiciune generalizată cu privire la interpretatea oricărui lucru. Se caută din reflex subteranele oricărui gest, culisele oricărui eveniment și umbrele oricărui om. În loc de imprevizibil, mulți văd ceva planificat, peste tot se caută indicii ale manipulării opiniei publice, peste tot se caută cei care trag sforile și în orice situație se caută un grup care deține monopolul puterii (de exemplu, chiar și în cultura română s-a vorbit despre boierii minții – un grup care deține monopolul, care manipulează și care reglează cine este publicat sau nu etc.).

Eu nu cred în conspirații pentru că încă nu m-am obișnuit să caut subterane și sensuri camuflate. Cred că uneori, citind printre rânduri, nu găsești pur și simplu nimic.

Nu tot ce se întâmplă în jurul nostru a fost premeditat, gândit, planificat și făcut cu un rost. Marea majoritatea a lucrurilor care se întâmplă din această lume sunt spontane, imprevizibile și extrem de banale. Mai mult decât atât, dincolo de multe gesturi nu se află nicio gândire colectivă și nicio minte luminată care să tragă sforile. Nu se află nimic sau, mai precis, se află doar natura umană construind din nimic și înaintând de multe ori orbecăind.

Înțeleg dorința de coerență a lumii de care avem nevoie, dorință care ne face uneori să ne imaginăm că totul e planificat de o elită sau că totul se întâmplă cu un rost inventat de vreun grup ocult, însă nu pot să fac pasul spre o suspiciune generalizată.

Pentru a ilustra și mai bine (sau și mai haios) suspiciunea generalizată și deturnarea de sens care are loc atunci când vezi conspirații peste tot, am să povestesc o întâmplare de acum câțiva ani. La un cenaclu literar, cuprins de focul polemicii, am aruncat un telefon de perete. A doua zi un coleg blogger m-a întrebat ce campanie a fost gestul meu. Dincolo de situația propriu-zisă indentificată simplu prin pierderea cumpătului, cineva a cautat să vadă totuși ce se ascunde dincolo/ în spatele: o companie, un teasing sau promovarea unui nou telefon mobil.

Dincolo de orice teorii ale conspirației, observi că în spatele multor gesturi nu există nicio minte şi că multe lucruri se întâmplă în ciuda grupurilor de interese. Pot înțelege că o lume unde alții decid în ce direcție merge istoria oferă mai mult confort decât o lume în care totul se întâmplă spontan și imprevizibil, însă nu mă pot abține să nu cred că ultima este mult mai plină de provocări.

sursă foto

10 Flares Twitter 0 Facebook 10 10 Flares ×

5 thoughts on “Nu cred în conspirații

  1. Bucur

    ”Marea majoritatea a lucrurilor care se întâmplă din această lume sunt spontane, imprevizibile și extrem de banale” asta crezi tu,eu cred altceva.Nimic nu este intamplator.

    Reply
  2. Zina

    Într-un fel sau altul Dumnezeu le rânduieşte pe toate. Unii îl numesc pe Dumnezeu “întâmplarea”, alţii – “natura”, alţii – “conspiraţii” etc., fiecare după cum le e felul şi crezul.

    Reply

Leave a Reply to Bucur Cancel reply

Your email address will not be published.