Deceniul pierdut al României

9 Flares 9 Flares ×

deceniul_pierdut_al_romaniei
Deceniul pierdut al României, Tom Gallagher, All, 2010

Această ultimă carte a lui Tom Gallagher este în continuarea Furtul unei națiuni și, de asemenea, nu oferă prea multe motive de mândrie.

Ideea principală: în mare parte, în ultimul deceniu, România a asimilat legile, valorile și procedeele de luare a deciziilor ale UE numai la nivel superficial sau declarativ, iar acest lucru a fost cauzat de mai mulți factori:
– absența unei conduceri hotărâte și a coordonării dintre structurile de la diverse nivele ale Uniunii Europene
– principalele organisme ale UE s-au lăsat induse în eroare și dezarmate de o elită locală calculată și foarte versată în privința simulării schimbării (mai tot timpul, conducătorii României au știut mult mai bine ce doreau să obțină de la EU decât liderii Comunității).

Practic, oligarhia care și-a instaurat controlul asupra României a profitat de sistemul voluminos și extrem de stratificat al procesului de luare a deciziilor de la Bruxelles pentru a se alătura clubului european pe baza propriei sale agende limitate. România a intrat în UE pe baza unei agende minimale de schimbări, iar rezultatul a fost un proces de pseudo-europenizare, pe care Tom Gallagher îl numește euro-balcanism.

Imediat sub această suprafață poleită, puterea politică a continuat să fie mânuită de un număr restrâns de jucători privilegiați, deciși să nu fie răspunzători în fața legii sau să nu suporte alte constrângeri.

Foaia de parcurs pentru aderare cunoscută sub denumirea de acquis communautaire nu a fost în măsură să aibă vreun efect asupra unor probleme precum subdezvoltarea, administrarea deificitară și guvernarea proastă.

Tabloul primului deceniu după 1989

Unul dintre motivele înlăturării violente din 1989 a cuplului Ceaușescu a fost acela că ei nu au permis accesul la bogății materiale eșalonului doi al PCR și oficialităților statului.
În 1989 nu a avut loc o adevărată răsturnare de putere. Demnitarii de rangul doi s-au răfuit cu Ceaușeștii, executați în grabă la 25 decembrie, care i-au împiedicat prea multă vreme să-și realizeze visele de mărire.

FSN a folosit infrastructura, resursele și personalul PCR pentru a-și susține propria tentativă de a prelua puterea.

În 1991, Parlamentul a adoptat o lege privind siguranța națională și astfel cea mai mare parte a arhivelor Partidului Comunist Român au fost restricționate pe termen nedefinit.

În aprilie 1991, România a devenit singurul stat, fost satelit al Moscovei, care a semnat un tratat de prietenie cu Uniunea Sovietică. Acesta îi dădea Moscovei drept de veto în privința oricărei alianțe urma să încheie România cu o țară occidentală.

În politica nesigură ce a debutat după 1989, o mare parte din aparatul de stat s-a reunit în jurul lui Ion Iliescu, în calitate de garant al intereselor lor profesionale.

România a devenit membru cu drepturi depline a Consiliului Europei (Council of Europe) abia în octombrie 1993, datorită preocupărilor legate de respectarea dreptului minorităților.

În pofida rectitudinii sale și a capacității sale de a munci din greu, Victor Ciorbea erau un neofit în apele pline de rechini ale politicii de la București.

UE a început negocierile cu România la 15 februarie 2000.

Ultimul deceniu

În perioada 2000-2004, protecția copilului, reconcilierea cu maghiarii, securizarea granițelor și o încercare temerară de privatizarea în industria grea au fost concesii în esență de grad secund care au îmbunătățit imaginea PSD fără a-i impune să-și schimbe metodele de guvernare.

Sistemul statal din România a rămas opac, ineficient și prizonier al unor interese speciale. PSD (în perioada 2000-2004) nu s-a simțit contrâns de nicio forță dinamică de la Bruxelles pentru a împinge țara în direcția reformelor fundamentale.

Insistența cu care UE a solicitat o serie de privatizări rapide pentru a se reduce rolul economic al statului a avut consecințe pe care înalții funcționari de la Bruxelles nu le-au avut niciodată în vedere. Acest lucru a redus amploarea competiției politice deoarece rivalii politici de altădată au strâns rândurile pentru a-și apăra interesele comune.

UE nu a observat sau a trecut cu vederea beneficiile sporite care-i reveneau PSD în urma deschiderii economiei către forțele de afară. Năstase și o mare parte din partidul său erau încrezători că cei mai mulți dintre clienții economici locali ai PSD vor putea stabili relații avantajoase cu firmele europene majore având nevoie de o îndrumare de specialitate pentru a-i ghida prin labirintul economic românesc.

PSD nu avea de gând să renunțe la sistemul clientelar din administrație.

Guvernul Năstase avea o adevărată aversiune față de implicarea ONG-urilor în dialoguri serioase pe teme politice

Lipsa reformelor:
– birocrația a fost profund ostilă celor mai multe forme de schimbare (pentru elita politică, birocrația este o imensă agenție de plasare în care politicienii își pot angaja susținătorii)
– fondurile UE au agravat problema clientelismului, tendință care convine autorităților române (principalii beneficiari ai fondurilor Phare s-au dovedit adesea a fi politicienii corupți)
– eșaloanele de la vârf ale magistraților nu vor să renunțe a rolul lor esențial de a fi apărătorii unei elite politice dubioase

În România există destul modalități prin care nepotismul poate fi folosit pentru a scurtcircuita orice proces de recrutare deschis.

Un sistem judiciar docil era absolut necesar pentru a permite regimului postcomunist să se consolideze.

Un oficial UE despre Rodica Stănoiu: “o forță obstrucționistă formodabilă”.

Eșecul politicii europene:
– UE nu a încercat niciodată cu adevărat să-i apere pe cetățenii români de elita politică coruptă, care reprezintă manifestarea publică a unei oligarhii capabile de coeziune
– Comisia Europeană s-a temut să declare nerespectarea condițiilor impuse, pentru că nu ar fi făcut altceva decât să atragă atenția asupra propriei sale lipse de profesionalism
– UE nu a încercat să mobilizeze sprijinul necesar ambițiosului său proiect dincolo de elita  politică limitată și nereprezentativă
– descentralizarea finanțată de UE nu a reușit să conducă la nașterea unei democrații locale (puterea baronilor locali pare să se fi consolidat deoarece ei vor avea la dispoziție bugete locale mai mari datorită măsurilor de descentralizare asupra cărora a insistat UE)
– UE nu i-a fost ușor să impună structuri juridice României dat fiiind că cele ale statelor membre vechi nu erau deloc uniforme

Oficialii Comisiei Europene specializați în probleme de dezvoltare, științe economice, drept și studii europene proveneau din mediu academic, unde funcționează în mod obișnuit buna credintă a celor cu are se poartă negocieri. Elita lipsită de scrupule de la București a profitat din plin de încrederea ce friza uneori naivitatea  a acestor oficiali.

Ultimii ani

În rândul cetățenilor există o percepție generalizată că România este guvernată de grupuri de interese și nu de statul de drept.

Băsescu s-a aflat deseori în situația de a se simți izolat de cercurile UE, chiar și atunci când încera să diminueze puterea oligarhiei.

Monica Macovei a avut parte de o ostilitate politică de îndată ce a fost clar cât de departe este ea dispusă să meargă pentru a pune capăt influenței politicului asupra sistemului justiției.

Obiectivele precumpănitoare ale lui Tăriceanu au fost să-și păstreze funcția, să mimeze reformele, să-l neutralizeze pe Băsescu și în cele din urmă printr-un efort decisiv să reducă reformele din justiției propuse de Macovei.

Referendumul pentru suspendarea Președintelui a evidențiat profunda discrepanță dintre starea de spirit a populației și partidele dominante care intenționează să profite de orice ocazie pentru a-și păstra privilegiile.

“Corupția este privită ca un comportament normal de distribuire a serviciilor publice către prieteni, aliați, clienți și șefi.” (Alina Mungiu Pippidi)

“Tendința de a aștepta de la alții este o caracteristică permanentă. Românii nu fac istorie. Ei o suportă. Ei văd în UE o autoritate, nu un partener… Ceea ce nu înțeleg românii este că pentru ca nivelul de trai să se îmbunătățească e necesar să acționezi din proprie inițiativă, indiferent dacă România este în UE sau nu.” (psiholog Claudiu Ganciu)

În mod incredibil, multe ministere, până la sfârșitul anului 2006, nu au avut programe de training pentru pregătirea personalului care să fie în măsură să solicite și să gestioneze fondurile UE.

Reprezentanții SUA au fost mai intransigenți decât Bruxelles atunci când oficialii români au încercat să se eschiveze.

9 Flares Twitter 0 Facebook 9 9 Flares ×

10 thoughts on “Deceniul pierdut al României

  1. Gherman Adrian

    “Un deceniu pierdut” imi pare un titlu handicapat. Asa ceva (nici batut) nu as lectura.
    Daca un anumit deceniu este pierdut… inseamna ca inainte de existenta omului… am pierdut mai mult.
    Eternitatea se uita la un asemenea om… si il intreaba: Ma! Esti normal?

    Reply
  2. chichi

    apropo de politic, vad ca Dan Selaru se plange de alianta PNL-PC. si in comentarii se propune ca bloggerii sa se adune si sa promoveze pe cineva (momentan am impresia ca nici nu sunt hotarati comentatorii pe cine sa promoveze).
    Dintre prietenii mei in care as avea incredere ca politicieni, unul singur a zis de departe la un moment dat ca pana la urma trebuie facuta si asta. si daca stau sa ma gandesc, eu chiar nu vreau sa ma ocup de asa ceva (ori in Romania, ori unde o fi).
    cum ii faci pe cei care nu vor sa participe sa vrea sa participe?

    Reply
  3. Adrian Ciubotaru Post author

    Adrian, una spune articolul și alta perorezi tu:)

    chichi, oricum participăm. Problema e dacă suntem atenți, dacă ne implicăm sau dacă sprijinim pe aceia buni care se implică.

    Reply
  4. serghei

    “Unul dintre motivele înlăturării violente din 1989 a cuplului Ceaușescu a fost acela că ei nu au permit accesul la bogății materiale ….”

    trebuie corectat ceva aici

    Reply
  5. Pingback: Mamele conduc lumea | coolnewz about hot thingz

  6. nicolae

    Titlul corect ar fi
    ” Doua decenii pierdute pentru Romania ”
    sau poate ” Evul Mediu in Romania ”
    Fara suparare .

    Reply
  7. Andi

    Cred că doar românii cu dublă cetățenie pot citi fără să le scrâșnească sufletul. 🙂
    Cruntă radiografie.
    Da’ prea multă luciditate financiară strică, România are bani și prestigiu! Gallagher nu e atent la discursurile băsești??? Ntz, ntz, ntz.

    Reply
  8. Pingback: Ieșirea din matcă a mahalalei | Adrian Ciubotaru

  9. Pingback: Unde sunt românii: recomandări de lectură | Adrian Ciubotaru

Leave a Reply

Your email address will not be published.