Acum câteva luni, la Paris, după ce-am ieșit din Turnul Montparnasse, ne-am așezat pe o bordură să ne odihnim. Cladirea este imensă, are 59 de etaje și până anul acesta a fost cel mai înalt zgârie nori din Franța.
De sus ai parte de una dintre cele mai impresionante panorame ale Parisului, însă şi de jos pare la fel de amețitoare. Dorind să surprind imensitatea clădirii, așezat pe bordură, m-am întins pe trotuar cu spatele către Turnul Montparnasse pentru a-i face o poză. Rezultatul se vede mai jos:
Am făcut câteva poze în această poziţie, rugându-mi şi domnişoara să treacă în cadru, şi nu mică ne-am fost mirarea, când, uitându-mă în jur, am observat că ceilalţi turişti opriţi ne priveau curioşi.
N-a durat decât 3-4 minute pentru a asista la primul act de imitare. Un cuplu de greci de lângă noi n-a stat mult pe gânduri şi s-au gândit şi ei să-şi fotografieze amintirile în mod inedit. De data aceasta, doamna a fost cea care s-a întins pe jos, iar domnul s-a făcut bine mersi cu o poză de arătat la nepoţi:
Chinezul care se vede nemulţumit în poza de mai sus ne-a aruncat tot felul de priviri, probabil i s-a părut bună ideea, însă n-a găsit curajul să o pună în practică decât după ce ne-am depărtat. A cules pe cineva din grupul lui, i-a explicat cum vine treaba şi s-a întins pe jos ca o pisică:
Ideea nu este originală, însă a fost fascinant să vedem cum un comportament se propagă într-un grup doar pentru că e văzut la ceilalţi şi, prin urmare, pare oarecum validat.
Ceva asemanator a facut si jumatea mea, mai exact cu Venus din Milo la Luvru, ingramadeala mare in fata statui de nu te puteai uita, in spata nimeni! a luat aparatul si s-a apucat sa ii faca din spate poze, adoptand niste posturi super comice parand foarte, foarte preocupat de ce face. Foarte mare din grup a venit langa el foarte nedumeriti de ce pozeaza. Cand am citi postul am zambind si aducandu-mi aminte de cat am ras atunci. ;o)))
Poza este frumoasa de tot. Oricum se rezolva si mai usor cu un aparat ce are LCD-ul mobil. Pui aparatul jos si intorci ecranull, asa ca nu mai trebuie sa dai pe spate la propriu 🙂
Misto ar fi fost sa reusesti sa convingi si cativa cetateni francezi turisti ocazionali in Paris sa faca chestia asta, deoarece turistii total straini oricum debusolati si aflati in afara mediului lor familiar mi se par mai usor influentabili !
Singura data cand am intervenit eu personal in mod destul de “agresiv” in societatea norvegiana, fata de care inca ma consider turist, deci incerc sa o deranjez cat pot de putin, (deoarece am remarcat ca norvegienii au sentimente mixte fata de turistii straini nescandinavi si nepolonezi), a fost de ziua lor nationala, cand ies multi pe strada imbracati in costume populare nationale, si am indraznit sa ii rog pe unii sa stea sa imi pozeze ca sa le fac poza la haine. Nu prea voiau, dar mi-am folosit cea mai inocenta si totodata tampita expresie pe care am putut sa mi-o pun pe fata, ca sa demonstrez ca nu sunt decat un strain ciudat relativ nepericulos, (spre surprinderea mea, mie mi s-a spus ca de obicei, daca nu ma controlez, expresia mea faciala obisnuita pare a fi una destul de severa care poate intimida oamenii din jur, drept care inca ma chinui sa abordez pe aici din cand in cand cate un zambet cat mai tamp, daca am nevoie sa interactionez cu cineva, neuitand totodata sa tin intotdeauna mainile cu palmele deschise in sus la vedere !), si in final li s-a facut mila de mine si m-au lasat sa-i fotografiez. Am avut impresia ca efectiv incalc un taboo din ala care interzice anumitor popoare sa se lase fotografiate, si m-am simtit chiar vinovat o vreme destul de indelungata dupa ce le-am facut asta. Nici acum nu am developat pozele respective (le-am facut cu o instant camera din aia ieftina) !