“Someday” is a disease that will take your dreams to the grave with you

0 Flares 0 Flares ×


Sunt o fire cerebrală – pentru cititorii obișnuiți ai acestui blog nu spun o noutate, am tendința să analizez destul de mult atât deciziile pe care le fac, cât şi situațiile în care mă aflu sau în care mă voi afla.

Mare parte din ce înseamnă luarea unei decizii se încadrează în aceste două direcții: nevoia de informație și dorinţa momentului potrivit.

Avem nevoie de informație pentru a decide într-un mod sau într-altul. Informația este vitală și cine o deține, are puterea. În schimb, situația este următoarea: niciodată nu deținem toate informațiile necesare pentru a lua o decizie perfectă. Este posibil ca mâine să avem mai multe informații decât azi, însă cu siguranță nu vom ști totul despre problema în sine.

Sunt nenumărate cazurile în care deciziile sunt luate în ciuda lipsei de informații. Majoritatea deciziilor le luam pe loc, intuitiv, instinctiv. Mai mult decât atât, chiar și alegerile asupra cărora ne-am aplecat zile sau săptămâni întregi le luăm într-un final într-o fracţiune de secundă.

Sunt praguri dincolo de care goana după informaţie devine nepractică sau ascunde teama de a lua o decizie.

De exemplu, pentru un şofer aflat în faţa unei situaţii neprevăzute sau un fotbalist cu mingea în faţa porţii, decizia trebuie luată în câteva sutimi de secundă. Orice amânare ar fi inutilă. Cu fiecare sutime de secundă, condiţiile din jur se schimbă, iar goana după noi informaţii ar amâna decizia până la momentul tragic (în cazul şoferului) sau până când faza ar fi cu totul alta (în cazul fotbalistului).

Prin urmare, orice decizie este luată în urma unor informații incomplete.

A doua problemă este cea a momentului potrivit. Poate avem iluzia că deţinem toate informaţiile, însă  aşteaptăm momentul oportun, momentul perfect când ceea ce facem noi are cel mai mare impact şi cele mai bune efecte pentru noi înşine.

Cum orice decizie are în spate informaţii incomplete, orice estimare a momentului potrivit este la rândul ei incompletă. Nu ştim niciodată cu siguranţă când este momentul potrivit şi de multe ori, uitându-ne înapoi, ne putem imagina momente mai potrivite pentru a fi făcut cutare sau cutare lucru.

Adevărul este că nu există momente potrivite. Niciodată planetele nu se aliniază perfect și niciodată condiţiile din jur nu poartă în totalitate amprenta tuturor dorinţelor şi speranţelor noastre.
Când este momentul potrivit să te căsătoreşti? La 20 de ani? La 25 de ani? La 30 de ani? La 35 de ani?
Când este momentul potrivit să ai un copil? Când ai un job stabil? Când ai propria casă? Când eşti căsătorit?

Dincolo de toate acestea, indiferent că sunt luate în urma unor informaţii mai multe sau mai puţine, indiferent că sunt luate la momentul potrivit sau nepotrivit, deciziile au nevoie de asumare. Indiferent că luăm decizii bune sau proaste, trebuie să ni le asumăm. Ele povestesc despre speranțele și idealurile noastre și transmit ceea ce suntem la un moment dat către ceilalți.

Asumarea deciziilor face parte din povestea condiției umane. Fiecare decizie conține un coeficient de risc, conține variabile pe care nu le cunoaștem și nu le stăpânim, iar asumarea alegerilor făcute spune despre curajul sau lașitatea noastră.

Dacă am ști totul la momentul unei decizii, dacă nu ar exista niciun risc, unde ar mai fi meritul sau vina noastră?

Titlul este un citat din The 4-Hour Workweek.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

6 thoughts on ““Someday” is a disease that will take your dreams to the grave with you

  1. Rudolph Aspirant

    Mesaj de public health valabil pt. toti cititorii:

    Opinia mea este ca din toate deciziile alea mentionate de Adrian Ciubotaru, bine ar fi macar ca atunci cand faci copii sa stai sa deliberezi un pic, (minim 2 minute), inainte sa te decizi sa treci la actiune, si sa discuti, (minim 4 minute), si cu partenera/partenerul, apoi dandu-i si ei/lui timp sa delibereze, (minim 2 minute), astfel incat sa se decida si ea/el sa fie de acord !

    Din aceasta reiese ca timpul minim de foreplay recomandat inaintea fiecarui act heterosexual, (intre persoane capabile de consimtamant, preferabil fiecare cu varsta peste 18 ani), efectuat fara protectie cu condom, (act care este oricum NERECOMANDABIL, cf. graficele de mai jos despre pericolul transmiterii HIV in continua crestere alarmanta in Europa de Est prin acte hereosexuale, nemaivorbind si de alte BTS), va fi de 8 (opt) minute.

    Dupa cum observati, cei care folosesc condom asa cum trebuie sunt scutiti de necesitatea de foreplay.

    http://www.avert.org/hiv-aids-europe.htm

    http://www.cdc.gov/STD/

    Reply
  2. Rudolph Aspirant

    Vad ca nu a reactionat nimeni inca la cuvantul “casatorie”…poate ca s-au plictisit cu totii din cauza excesului de mediatizare recenta a casatoriei presedintelui executiv al echipei de fotbal Dinamo…insa eu, care, in general promovez raspandirea cat mai larga in societate a idealurilor arhetipale clasic romantice si totodata sustin, in mod principial, si politica externa a Vaticanului re. importanta promovarii casatoriei pentru tanara generatie a secolului XXI, desi ea nu mai este la moda in ultima generatie in Scandinavia, aici majoritatea preferand concubinajul oficial cu obligatii/drepturi legale mai restranse, am sa dau link la o serie de poze pe care le-am gasit pe blogul scriitorului Claudiu Constantin, care mie mi-au placut f. mult:

    http://blog.claudiuconstantin.ro/cat-1000-de-cuvinte/

    http://www.ad2000.com.au/articles/2005/oct2005p8_2076.html

    Reply
  3. jez

    nu prea inteleg de ce nu avem *curajul* de a spune lucrurilor pe nume, cu *riscul* de a parea putin nebuni.

    de ce alegem sa inotam intr-un acvariu (sa discutam despre niste probleme fara a risca sa ne sifonam imaginea), cand am putea vedea ca acvariul este de fapt situat intr-un ocean. hai sa spargem geamul acvariului si sa inotam in ape mai adanci, sa avem o alta perspectiva (sa discutam tinand cont de mai multe informatii care incep sa devina din ce in ce mai cunoscute si nu mai socheaza pe nimeni)

    http://www.youtube.com/watch?v=JF61lhEeGng&NR=1&feature=fvwp

    cand vom sari oare inafara zonei de confort?

    pe langa minunatul concept de a “accelera”, ne trebuie si conceptul de a “zgudui” sau a ne “scutura”. shake your life, shake your world, shake your reality and rearrange the puzzle. 🙂

    suntem din ce in ce mai constienti de anumite lucruri. sa nu ne fie frica sa vorbim despre ele.

    vorbeai deunazi de karma. eu as lega discutia de “decizii” & “alegeri” – postul de fata.

    let’s jump!

    Reply
  4. Andrei

    Si cum se impaca articolul asta – si, mai ales, titlul lui – cu motto-ul blog-ului: “relax, you have plenty of time”. Daca ti-ai schimbat convingerile si ti-ai dat seama ca, totusi, timpul trece (vorba lui Steve Jobs, “your time here is limited”), poate ar trebui sa schimbi ceva pe pagina asta :).

    Altfel, ai dreptate, desi nu spui nimic nou. Germanii au o vorba: Angst Essen Seele auf. De-aia unii cauta tot timpul circumstantele si momentul potrivit, pentru ca le e frica si, subliminal, inconstient, stiu ca ele nu vor veni niciodata. Iar asteptarea e o boala, mai ales in anii astia in care timpul nu mai are, intr-adevar, rabdare…

    Reply
  5. Pingback: Concluzii după provocarea lunii august | Adrian Ciubotaru

Leave a Reply

Your email address will not be published.