Pentru toti cei multi care in mod stupefiant ati fost sau sunteti raciti in aceste zile, va rog primiti de la mine (un confrate in ale suferintei) toata empatia, solidaritatea si urarile de bine:)

1. Amicul serghei, ce si-a lasat blogul in paragina spre rusinea lui, a fost in India. Nu stiu ce a fost in capul lui cand a ales aceasta destinatie, insa singur prin India, doua saptamani, suna al naibii de tentant. A pus in jur de 2.000 de poze aici: Album India
Multe poze turistice, insa unele dintre ele sunt antologice.

2. Exista o economie subterana a cartilor furate aflam dintr-un articol scris de un librar din Seattle.
“On the rare occasion when a shoplifter would run faster than I could, I would shout at his back as he escaped into the city: “Why don’t you steal from a fucking corporate bookstore, you asshole?” None of them ever responded. They just kept running.”

3. Intr-un alt articol, un tip se intreaba daca exista niste gene ale egoismului, daca altruismul suporta motive obiective si daca suntem altruisti chiar daca nu castigam nimic (nici reciprocitate intr-un viitor oarecare, nici o stare de bine imediata) de pe urma gestului altruism.
Vezi Good Instincts

4. Pe 8 decembrie 1995, Jean-Dominique Bauby (redactor-sef la revista Elle) sufera un accident vascular cerebral in urma caruia se trezeste in coma cu sindromul lock-in (syndrome d’enfermement). Isi pastreaza discernamentul, scrie/dicteaza o carte (moare la cateva zile dupa terminarea ei) ce a fost ecranizata anul trecut intr-un film foarte bun: Le Scaphandre et le Papillon.
We’re all children, we all need approval.

5. Un subiect si o discutie cum rar mai vezi pe blogurile autohtone: Constanta cosmologica

6. In toamna lui 1987, cineva aparea intr-una din acele obisnuite poze din clasa I.

400 de pagini (format A5) am adunat cu toate articolele mele din ultimii doi ani. De pe emotionant.weblog.ro si de pe www.adrianciubotaru.ro. Am aranjat putin, am scos unele texte extrem de banale (le-am pastrat doar pe cele banale la nivel mediu) si-a iesit o cartulie in format pdf.

Le-am adunat pentru mine, le-am dat print si vreau sa le leg intr-o carte cu gandul de-a ma citi intins pe pat minunandu-ma de propriul geniu. Si, mi-am zis, daca tot m-am obosit sa le adun intr-un fisier, le pun (in premiera mondiala, nationala, in mediul on line si inner line) si la dispozitia publicului interesat.

Astfel:
download link removed (link in browser, se incarca mai greu, ~9MB)
sau download link removed (se salveaza direct pe calculator – parola e emotionant).

Enjoy, more to come!

Cu privire la acest articol, din ciclul “am gasit pe trotineta un interviu cu Basescu si apoi blogul meu a cazut intr-un soi de auto admiratie”, am urmatoarea dilema: ce am gatit azi se cheama pireu – varianta preferata sau piure – varianta sudista?

N-am stat mult sa ma gandesc, caci ce-a iesit a fost extrem de gustos dupa niste standarde masculine fugarite prin tot felul de gastronomii urbane.
Reteta ar fi urmatoarea: s-au luat cartofii, s-au pus in oala cu apa sau in apa cu tot cu oala, apoi s-a luat carnea si s-a pus in alta apa si in alta oala si s-a asteptat. N-a durat mult si cartofii s-au inmuiat, s-a strecurat apa, s-a pus lapte dupa gust si-a iesit pireul. N-a durat mult si carnea s-a fiert, apoi s-a prajit bine si, stupefiant – stiu, au iesit pulpele de pui gata facute.
Si… cam asta a fost tot.

Acum, dupa ce-am facut poze si-am scris pe blog facand PR pireului, ma duc sa-l mancanc, probabil (la cat am editat acest post) s-a racit. Sper doar sa guste mai bine decat arata dupa efectele de saturare si contrast din Photoshop.

[poll=2]

Expira pe 8 Martie.

Subestimam zilnic semnificatiile sociale si terapeutice ale urarii “lua-te-ar dracu”. De la cea mai calduroasa afectiune pana la cel mai simpatic dispret, “lua-te-ar dracu” poate fi catalizatorul unei comuniuni umane veritabile.
In decembrie, revenind de la Viena, am gasit lipit de monitor un post it din partea colegelor pe care scria “Bine ai revenit, Adrian!”. Mi-a dat o lacrima care n-a durat mult, caci sub inocenta urare, un alt scris, abrupt si masculin, a unui coleg invidios spunea:
– Lua-te-ar dracu, Adrian!

De atunci, minunata expresia a inceput sa curga:
Telefon la sapte dimineata:
– Lua-te-ar dracu, Adrian! Ce faci, te-ai trezit? Ajungi tu primul azi la birou?

Telefon la opt dimineata:
– Lua-te-ar dracu, Doru (ajunge mereu primul la birou)! Pui si tu de-o cafea?

La birou, la opt jumatate. Intru pe usa si in loc de “buna dimineata”:
– Lua-te-ar dracu!

Ziua cuiva:
– Sa-l ia dracu!

Ti se da legatura la telefon:
– E un client care a cerut cu tine.
– Sa-l ia dracu si pe asta!

O alta situatie a meandrelor relatiilor umane cu valente terapeutice cu aroma de draci o reprezinta scuzele penibile.
Spui clientului ca printurile sunt deja pe drum prin curier, apoi observi o greseala si-ti dai seama ca livrarea se mai amana cu cateva zile. Solutia este sa suni si iti ceri scuze:
– Buna ziua, avem o problema. O racheta s-a declansat din greseala si-a nimerit fix camionul cu livrarea. Multumim lui Dumnezeu ca soferul a scapat cu viata, insa comanda dvs. se va amana cu cateva zile.

Sau:
– Doamna, e razboi in Bucuresti (pe fundal un mp3 cu impuscaturi de mitraliera). Camionul cu livrari a fost oprit intr-o ambuscada, va vom tine la curent cu evolutia acestei situatii dramatice.

Sau:
– Sarut mainile, doamna. Din ciclul “mi-a mancat cainele tema”, va anunt ca… e groasa. Printurile dvs. nu vor ajunge azi.

Sau:
– Alo!? Va spun direct si pe fata: s-a dus dracului comanda dvs. Cum, nu ma auziti? Unde s-au dus? (Tipand) Dracului, s-a dus dracului!

Nu stiu cum s-a facut, insa tot la dracu am ajuns.
Suna un prieten vechi si ia-l cu:
– Ce dracu mai faci?
Raspunde la telefon cu:
– Si ce dracului mai vrei si tu? Sau:
– Te mananca-n c*r, vad!!! Sau:
– Auleu, scuze! Tu erai, mama? Ah, nu, nu! Sunt bine! Nu, nu stau prost cu banii!

Asadar, pe scurt si stupefiant, va urez un sincer “Lua-v-ar dracu!”. La randul tau, uita-te in jur, zambeste si spune-o clar si raspicat:
– Sa va ia dracu pe toti si pe fiecare in parte, pe rand si pe toti o data, sub forma de gramada!

Domnule Florin Girbea, exista mai multe raspunsuri:
1) sa asasinati un prim-ministru liberal
2) sa puneti mana pe niste carti de istorie
3) sa sunati la filiala SRI din judetul dumneavoastra
4) sa nu faceti copii

Mai exista si alte variante de raspuns?

Paradoxal, regula numarul 1 este sa nu lasi un moldovean nemancat. De la un moldovean nemancat la un moldovean satul este calea unui intreg sistem metafizic.

Cum e totusi de asteptat, regula numarul 2 este sa nu lasi un moldovean nef***t. Ca femeie si ca om, iti risti integritatea catorva organe interne.

Regula numarul 3 este sa nu te puna Doamne iarta-ma! sa ii faci scene de fata cu prietenii lui. Sa zici ca s-a tuns prost, ca aseara era cam obosit si… asa.
“Termini tigara aia si mergem, da?”

Regula numarul 3, partea a doua, este sa nu folosesti diminutive in public. Sa nu-l alinti in toate felurile, sa nu “ti-a placut ciorbita?”, sa nu “saracutul”, sa nu “mititelul”, sa nu “si un sexulet oral dupa?” Incearca sa folosesti expresii si cuvinte care dau impresia de mare. Tot ce tine de marime in sensul augmentativ este recomandat:
“Ce mai face uriasul meu?”
“Ce mai face imensitatea mea de elefant potent si rezistent la eforturi culturale in miez de noapte?”

Regula numarul 4 se refera la critica cotidiana. Uite cum ai lasat capacul la w.c., nu mai manca si tu cu mana, fii si tu mai gentil. Foloseste mijloace subtile de persuasiune incat sa creada c-a fost ideea lui sa nu mai lase asa capacul de la w.c., sa nu mai manance cu mana, sa fie mai gentil. Altfel, ai sa stai pe net si-ai sa cauti ochelari de soare cat mai mari si-ai sa le explici colegelor de birou ca primavara asta se poarta ochii invinetiti.

Regula numarul 5 se refera la ultima tipa care nu a respectat regulile de mai sus. Zace acum in trei saci in portbagajul unei masini parcate intr-o padure, iar copilul (cu care inevitabil era insarcinata) a fost gasit la volan.

Regula numarul 6 este sa nu incerci sa-i imiti accentul unui moldovean. Poti rade de accentul lui, insa incearcarea de a-l imita nu-ti va iesi niciodata. La Iasi se vorbeste intr-un fel, la Botosani accentul se aude diferit, iar la Moinesti sau Focsani se vorbeste intr-alt fel. Strici bunatate de mostenire culturala, asa ca poti incepe cu “Ador accentul tau!”

Domnule Ciubotaru, va rog din tot sufletul scuzati-ma ca-mi permit sa va intreb, insa ultimul dumneavoastra articol este o gluma?

In septembrie 2005, eram atat de pampalau incat completand niste campuri de inscriere, m-am pricopsit cu emotionant.weblog.ro. O prietena avea un blog si ma convinsese (spre bucuria vietilor schimbate in bine de existenta blogului meu) sa-mi incep propriul jurnal on line. Genial fiind, am avut succes din prima. Scriam pe atunci (riscandu-mi viata) despre singuratate, masturbare, sex oral, filozofie (nu cunosc un alt blogger care sa fie mai mult ca mine asociat cu sexul oral) si despre alte subiecte strategice.

Primul blogger cunoscut a fost Jolly, iar al doilea a fost Alex – Subiectiv (cu care in lunile urmatoare am impartit spatiul aceluiasi apartament), iar in toamna anului 2005 intalnirile cu bloggeri au devenit din ce in ce mai dese. Atunci am cunoscut pe Patric, Jen, Radu, Beatrice, Romeo, Tina, Andressa, Zully, Madalina. Am iesit la beri impreuna, am vazut meciuri impreuna, am mancat impreuna. Mai tarziu, m-am certat cu Radu din cauza unei femei, iar dupa cateva luni m-am certat si cu Jolly din cauza altei femei.
In aceeasi toamna, l-am cunoscut pe Bobby, marcand astfel inceputul unei noi etape in viata mea.
Pentru mine atunci a fost o perioada fericita si boema. Traim cu doua milioane pe luna si aveam plenty of time to relax, to write. Pe atunci, blogging-ul era o boala oculta, acum a devenit un set de lentile la moda.

Primul roblogfest a avut loc in martie 2006 si mentionez acest lucru doar pentru ca atunci l-am cunoscut pe Andrei Rosca. Era imbracat intr-un sacou negru si mi s-a parut ca venise acolo sa vanda Biblii. Mai tarziu intrebandu-l, a negat totul.
In aceeasi primavara am trecut pe sunhunter.filozofie.ro, iar in primavara lui 2007 am trecut pe www.adrianciubotaru.ro.

N-am incercat niciodata in scris sa adun intr-un singur loc motivele pentru care e bine sa ai un blog (poate doar la tv), insa uneori am incercat sa divagez – Am blog, deci exist, iar alteori am incercat sa fac un profil caricaturizant – Viata de blogger si recent, am recidivat cu fanteziile mele erotice), insa cu siguranta este un lucru bun si-am recomandat multora sa-si faca unul.

Intre timp, am aparut la Vorbe Grele, am facut “Noaptea bloggerilor” la Radio Lynx cu Bobby, am aparut la Guerrilla, la o emisiune pe Radio Romania Actualitati, bla bla bla. Tind catre 500 de vizitatori unici pe zi (de la cabinetul primului ministru, trecand prin catevaministere, pana la universitati, ong-uri si adolescente sexy usor de agatat) dintre care aproape jumatate sunt cititori regulati. As mai spune multe, insa nu te mai aud, cred ca nu mai am semnal. Vorbim, pa pa. Da, pa. Ah, nu. Da, bine, hai pa.

Related: Istoria recenta