Ieri seară, dintr-un jeep se auzea următoarea melodie:

Nelly Furtado vs Mika – Relax, Say It Right (Dj Bacon Take It Easy Remix)
Asculta mai multe audio Muzica »

1. Leapşă de la Dan Dumitrescu, tânăr politician cu un c.v. interesant, membru al Partidului Ecologist Român. Nu m-am gândit niciodată la un role model în rândul politicienilor români pentru simplul motiv ca grupurile mele referenţiale nu se situează în această nişă.

Şi mie îmi plac politicienii care iniţial şi-au dovedit competenţa în alte domenii, admir pe cei cu carismă, respect pe cei culţi, însă în politica românească nu mi-am găsit nici un model. Îmi plac tinerii politicieni prin idealismul şi uneori amatorismul lor, iar speranţele mele către aceştia se îndreaptă.

2. Tot la capitolul politic, Andrei Crivăţ a copt un proiect mişto: Penibilul campaniilor electorale. O amuzant-amară trecere în revistă a mesajelor prosteşti, printurilor jenante şi a clipurilor ce canditează mai degrabă la o categorie umoristică.

3. Articole interesante de Luminiţa Tomescu pe empower.ro

4. Am lipsit şi în acest week-end am lipsit din Bucureşti şi, printre altele, mi-au ieşit câteva poze pe care le las la aprecierea voastră.

5. Recomandare a la Guerrilla: Coldplay – Violet Hill

Miza nu este de câte ori o dai în bară, ci cât de repede reuşeşti să-ţi revii şi să înveţi din căzătură.

Sunt prostii pe care le poţi drege dacă eşti deschis şi direct.

Sunt greşeli care nu mai pot fi cosmetizate prin sinceritate şi asumarea reponsabilităţii, sunt greşeli la care nu trebuie să mai insişti.

Cel mai util lucru este s-o laşi cum a picat, să vezi câtă pâine ai în casă şi să mergi mai departe.

Good judgment comes from experience. Experience comes from bad judgment.
Relax, you have plenty of time.

Vomulul 10 (cu două Cd-uri) a fost lansat in 2008 sub bagheta aceluiaşi DJ Visan şi sună bine de tot.
M-am lipit de următoarea melodie ce stă pe repeat de câteva zile.

Shaman’s Dream – Rakandao (Remix)

Abia azi dimineaţă am citit în Jurnalul Naţional despre marşul preventiv împotriva Gay Fest 2008. Marşul pentru normalitate şi familie sună superb, iar afişul a fost de zile mari.

“Asociatia ROST, alaturi de Asociatia Christiana, Asociatia pentru Cultura ‘Alfa’, Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni si Fundatia Sf. Sava gireaza acest mars pentru normalitate.” [sursă]

Pe acelaşi site găsesc un îndemn pentru un alt Marş pentru normalitate  care va avea loc sâmbătă, 24 mai  şi este organizat de Noua Dreaptă.
Dacă nişte asociaţii creştine organizează un marş împotriva homosexualităţii, dacă Fundaţia Noua Dreaptă se aruncă şi ea în acest curent, atunci ceva e putred într-o anumită categorie de public.
Acelaşi public predispus către extremisme, acelaşi public ţintă al M.I.S.A., aceiaşi oameni anacronici cu anumite valori de bun simţ şi vulnerabili în faţa iniţiativelor de prost gust.

Programul Gay Fest poate fi văzut aici. [via]

Ce e ciudat şi ironic este faptul că, în anumite ţări, gradul de încredere în instituţia căsătoriei este mai ridicat în rândul homosexualilor decât în rândul populaţiei “creştine”.

Mi-a plăcut cartea, şi tot de la Andrei voi citi şi Funky Business. Sunt multe platitudini, însă şi multe chestiuni care te pun pe gânduri. Am făcut nişte notiţe pe care le prezint aici, iar pe parcurs voi reveni asupra subiectelor din carte.

***
A fi mort este o scuză patetică pentru a nu pleca în turneu.

Consumul a devenit o artă a confesiunii.

Nomazii cunoaşterii.

Diferenţa dintre venitul săptămânal mediu al unui absolvent de liceu şi al unuia de facultate a crescut de la 28% la 43% în ultimii 20 de ani.

Pentru a obţine succesul trebuie să avem îndrăzneala de a fi diferiţi.

Există toate şansele ca tocmai capacitatea de a ne transforma în ceva mai mult decât un invidiv să devină cel mai interesant aspect al individualismului.

Transparenţa activează talentul.

Competenţă reprezintă un cifru care-ţi permite să spargi codul informaţiei. Fără ea, informaţia nu are semnificaţie.

Piaţa constituie un simplu mecanism de sortare între eficient şi ineficient. Nu este un substitut pentru responsabilitate.

Ajutaţi-mă să găsesc un sens în câştigurile băneşti.

Alcătuim o societate bazată pe reţele şi cu toate acestea tânjim după comunitate.

Pentru a obţine succesul avem nevoie de mai mulţi nonconformişti.
Homosexualii şi boemii stimulează dezvoltarea economică.

Oamenilor nu le displace schimbarea, ci ideea de a fi schimbaţi.

Mai mult ca niciodată, oamenii îşi caută expresia de sine şi propria identitate prin intermediul cumpărăturilor.

“Astăzi, nu mai există nimic nobil în sărăcie.” (Wall Street)
Cea mai importantă preocuparea a noastră este să urmărim dacă abundenţa ne va împinge vreodata dincolo de lăcomie.

Succesul este o simplă chestiune de explorare a extremelor.

Eficienţa şi empatia nu alcătuiesc neapărat un cuplu fericit.

Ne este din ce în ce mai greu să nimerim acel echilibru delicat între a ne duce traiul şi a avea o viaţă.

DINS – double income no sex

Indivizii talentaţi sunt nişte monopoluri mobile cu paşapoarte globale.

Resursa cea mai limitată nu este investiţia, ci imaginaţia.

La Microsoft se vorbeşte despre “Bill Capital”. BC reprezintă valuta folosită pentru a evalua timpul petrecut cu domnul Gates în timpul procesului de revizuire tehnologică sau de afaceri.

În tot mai multe organizaţii, oamenii talentaţi solicită să deţină şi ei o bucăţică din “placinta” proprietarului.

Primii candida’I la autoexil sunt cei mai ambiţioşi oameni, care trăiesc în cele mai abominabile condiţii.

Ştim cu toţii cum funcţionează bazarul. Avem de-a face cu 379 de negustori care încearcă să ne vândă roşii.

Petrecerea timpului alături de clienţi reprezintă esenţa managementului.

Când lansezi un website, nu ridici un panou publicitar, ci deschizi o uşă.

Consumatorul raţional şi calculat reprezintă o contradicţie în termeni.

Oamenilor le place să fie seduşi. Seducţia e sexy. Erotică economică.

Simpla creştere n-a făcut niciodată o companie cu adevărat mai bogată. Valoarea unei firme reprezintă o consecinţă a profiturilor viitoare preconizate. Cea mai simplă metodă de a creşte rapid este sacrificarea conştientă pe termen scurt a profitabilităţii.

Trebuie să combinăm ipoteza clientului la putere cu ideea că oamenii talentaţi deţin în prezent mijlocul vital de producţie.

Cu cât devine mai eficientă maşinăria capitalismului de piaţă cu atât sunt
mai mici profiturile aşteptate.

Competenţele s-au scumpit, bunurile de consum s-au ieftinit.

Vârsta medie a cercetătorilor implicaţi în proiectul Manhattan ce avea ca obiectiv crearea primei bombe atomice era în jur de 25 de ani.

Vechea zicală că şeful nu ştie întotdeauna ce este mai bine a devenit o certitudine.

Studiile demonstrează că timpul de care are nevoie concurenţa pentru a imita s-a scurtat constant în ultimii 100 de ani.

Firmele de succes au tendinţa de a se schimba înainte de a se vedea obligate s-o facă.

Când îţi dai seama că te găseşti pe un cal mort, lucrul cel mai înţelept ar fi să descaleci.

Pieţele nu sunt altceva decât nişte conversaţii. Totul se rezumă la schimbul de informaţii.

Descentralizarea puterii – mutarea deciziilor mai aproape de locul în care se găseşte competenţa.

Majoritatea angajaţilor dintr-o industrie particulară au tendinţa de a citi exact aceleaşi cărţi.

Dacă toată lumea gândeşte la fel, atunci cineva nu gândeşte deloc.

Angajează atitudinea

Oamenii nu sunt numai individualişti. Ei vor să aparţină cuiva.

Viziunea este cu adevărat parfumul minţii.

Companiile nu reuşesc să creeze viitorul nu pentru că nu îl pot prevedea, ci pentru că nu şi-l pot imagina.

Cele mai bune companii îşi fac întotdeauna griji.

Milionarii nu cred în astrologie, miliardarii da.

Dacă nu faci nici o greşeală, atunci înseamnă că dormi.

Multe companii-model de succes sunt de fapt orchestratori de reţele.

Nu aspirăm să reprezentăm totul pentru oameni. Facem un singur lucru foarte bine, la preţ scăzut. (CEO, EasyJet)

Stăpânirea toanelor înseamnă să creezi experienţe pozitive bulversante.

www.dailysins.com

În fabrică facem cosmetice, dar la magazin vindem speranţă.

Într-o societatea transparentă va fi mult mai greu pentru companii şi indivizi să ascundă modul în care fac lucrurile.

Brandurile îndeplinesc o nevoie duală: apartenenţa şi nevoia de a fi diferit.
Toţi indivizii concurează pentru atenţie.

Afacerile e-moţionale presupun îmbunătăţirea relaţiei bani-semnificaţie.

Cea mai frumoasă dintre forme este cea a unei curbe de vânzări ascendente.

Manager FedEX: Noi am crezut că vindem transportul mărfurilor, dar de fapt vindeam linişte.

Arta conducerii nu reprezintă o poziţie, ci un proces.

Nu distribuţia resurselor ne spune cine este liderul. Nu cel care adună cele mai multe banane va atrage şi cele mai multe priviri.

Liderii care reuşesc au o motivaţie mai profundă a prezenţei lor în afacerea respectivă.

SUA reprezintă o idee, nu o ţară în sensul tradiţional geografic.

Un popor care îşi apreciază privilegiile mai mult decât principiile le va pierde curând pe amundouă.

O veche problemă socială o reprezintă felul în care masele pot menţine controlul asupra elitelor.

Trebuie să descoperim Indivizii Uniţi, nu Naţiunile Unite.

Cu toţii trebuie să înţelegem că avem o responsabilitate individuală în crearea unui capitalism cu o cauză – un capitalism căruia îi pasă.

Eşti cea mai buna persoană din lume la exact un singur lucru – şi anume, acela de a fi tu însuţi.

Nu există indivizi slabi, ci doar societăţi şi organizaţii slabe care îi văduvesc pe oameni de dreptul de a-şi dezvolta talentul cu care s-au născut.

Povestiţi lumii întregi cel mai bine păstrat secret al vostru.

Acum trebuie să luam decizia: vrem să facem parte din echipa de scenarişti ai istoriei viitorului sau să ne mulţumim cu statutul de privitori pasivi ai spectacolului viitorului?

via tarabacucarti.ro

Îţi vine la uşă prin curier, poţi plăti on line sau la primire şi o poţi trimite cadou într-un mod personalizat.

Din nou despre lichele este textul lui Gabriel Liiceanu pe care Cotidianul l-a anunţat pe site şi, înainte de a fi publicat, se postaseră deja 150 de comentarii în care se făceau presupuneri, se formau tabere şi se conturau înjurături. Liiceanu este un brand puternic.

Textul mi s-a părut subţire, fără miză sau doar cu miza inventării unui arhetip: licheaua. Parvenitism, predispunere către compromis şi ardoare de a face rău celorlalţi în scopul obţinerii de foloase proprii. Lucrurile se decantează în timp.

Am obosit să aud de putreziciunea morală a politicienilor, a fostelor cadre care s-au adaptat ca mari afacerişti şi lideri de opinie. Îmi pare că acest gen de privire amestecată dăunează. E o anatemă abruptă şi lipsită de nuanţe.
Gabriel Liiceanu mi s-a părut obosit în această reacţie şi nu are nici un drept să ne transmită această oboseală şi nouă. Discuţia este mult mai largă, însă m-am simţit dator să fac această trimitere.
O reacţie mai coerentă şi mai elaborată puteţi găsi aici.

Din ciclul iliescian Corupţia nu este un fenomen românesc, ea există peste tot şi a existat din toate timpurile, am fost lovit de o declaraţie fix în moalele cafelei de dimineaţă:

„Fenomenul corupţiei nu este chiar atât de înspăimântător. El este folosit ca marotă de politicieni şi exacerbat apoi de presă“, a afirmat magistratul, la un seminar despre presa de investigaţie.
[Continuare]

Ce urmează? Traficul bucureştean este doar un construct cultural, gunoaiele sunt un artificiu de imagine, iar nesimţirea aleşilor este doar lipsa noastră de imaginaţie?