– Campania virtuală, ca-n viaţa reală de la Vlad Petreanu

– un diagnostic de la Sorin Tudor: Campania electorala online: (contra)performante

–  gest care merită felicitări

– idei şi insight-uri notate de Gramo

1. Avem o ediţie specială Schimb de cărţi:

2. Pe 1 iunie, metropotam are o iniţiativă inspirată de-a ne juca în parc:

Pentru cei care n-au prins on line, pot asculta aici înregistrarea emisiunii moderate de Bobby Voicu, având drept invitaţi pe Adrian Cristea şi subsemnatul.

Update: Adrian a pus înregistrarea video a emisiunii pe NETV (mi-a mers mai bine cu Internet Explorer decât cu Firefox).

Vineri seara, la Motoare. Intrarea este liberă şi sunteţi invitaţi cu toţii.

Alături de Adrian Cristea, sunt invitat diseară la ora 21:00 la emisiunea lui Bobby Voicu de la Radio Lynx. Vom discuta despre iniţiativa HaiLaVot, despre politică şi cred că va fi o dezbatere interesantă.

Vă este dor de un club? De o muzică bună sau pur şi simplu de un fundal pentru clipele de relaxare în faţa calculatorului? Ia ghici! Am găsit soluţia: trei bucăţele trance atent selecţionate special pentru tine. Enjoy!

Sau le puteţi descărca pe toate la pachet de AICI

The Great Debaters (2007) – un film bun în regia lui Denzel Washington.

City by the Sea (2002) – subţire, de vară, noroc cu prezenţa lui De Niro.

Wag the Dog (1997) – un film bun de revăzut in pragul oricăror alegeri. Este deja un clasic: Dustin Hoffman, De Niro, cinism şi manipulare, fabricarea mediatică a unui război care există doar pe ecrane şi în mintea publicului.

“What’s the thing people remember about the Gulf War? A bomb falling down a chimney. Let me tell you something: I was in the building where we filmed that with a 10-inch model made out of Legos.”

Iron Man (2008) este o porcărie, indiferent cât de mult mi-ar plăcea Robert Downey Jr.

Dragă Alina, ai punctat foarte bine esenţa cărţii şi m-ai motivat s-o citesc şi eu. De când Lolita mi-a trezit instincte paterne, parcă simt nevoia să echilibrez putin situaţia.
Ar merita un sondaj în care să ne întrebăm ce alte cărţi ne trezesc tot felul de instincte.

1. Ca simplu consumator de informaţie am citit o ştire, am dat click şi-am ajuns pe site-ul lui Vasile Blaga unde am rămas 30 de minute. A câştiga interesul unui vizitator timp de jumatate de oră este o performanţă rar întâlnită în mediul on line şi totuşi cum s-a întâmplat?

Am văzut Galeria Video. În afară de clipul cu prezentarea hărţii lui Blaga, am găsit 15 fragmente din diferite emisiuni: prezentându-şi soluţiile, atacându-l pe Oprescu, lăudându-l pe Băsescu etc.
Secvenţe video scurte, relevante, care se încarcă repede şi se văd bine; filmuleţe care prezintă un candidat dinamic, bătăios care dă bine prin comparaţie cu un Oprescu lent cu o retorică slabă şi acel proiect fantezist al autostrazii fanteziste.

Nu dai multe clickuri ca să afli ce doreşti, grafica este ok, ideea cu harta este bună, însă restul site-ului nu este atât de web 2.0., secţiunea Angajamentul meu are 15 subcapitole destul de stufos prezentate. Nu ştiu cine are răbdare să le citească pe toate.

2. Ludovic Orban are un site cu o grafică mişto, însă este prea stufos. Am căutat secţiunea video şi am găsit-o bine ascunsă la Media al al patrulea sub meniu. Sunt nouă filmuleţe acolo destul de anoste. Pe cine mai interesează acum momente de la lansarea candidaturii sau de la depunerea ei la BEM sau de la seminarul organizat de Ziarul Financiar?

Singura chestie bună care mi-a placut încă de la început este campania captivintrafic.ro, un exerciţiu fain de creativitate din partea tinerilor liberali, exerciţiu de a cărui eficienţă electorală mă îndoiesc.

Când am văzut Mesaj către bucureşteni, am sperat totuşi să găsesc o prezentare video, însă m-am înşelat. Textul este ok, însă nu vinde.

Din cele câteva emisiuni tv în care l-am urmărit, Ludovic Orban pare cel mai pregătit candidat în logistica administrării unei capitale (cunoaşte problemele, are soluţii şi un program coerent), însă apariţia sa convinge. Pare mereu un tip obosit, deloc bătăios, cu un limbaj al trupului al unui politician de succes. Este păcat că PNL-ul a aruncat în această bătălie un candidat neinspirat.

3. Site-ul lui Sorin Oprescu este bine conturat. Îţi rămân în minte şi culoarea, şi postura, şi fontul sloganului. Şi atât. Secţiunea video este jenantă. Două clipuri electorale în stilul anilor ’80 făcute de, să mă scuze iubitorii de hamsteri, nişte amatori.
Blogul este în totală disonanţă cu site-ul: alte culori, alte mesaje. Un blog făcut de susţinători cu un header făcut în Paint şi secţiuni lipsă.

Dintre candidaţi, pe Sorin Oprescu îl simpatizez cel mai mult: i-am ascultat interviul la Caţavencu, îmi plac stilul lui, poveştile şi carisma, însă de aici până la Primăria Capitalei este un drum lung. Asocierea cu aripa conservatoare din PSD, impresia de lentoare, eventuala lipsă de susţinere în cadrul Consiliului Municipal Capitalei şi programul încropit la repezeală pot constitui mari dezavantaje.

Mă opresc aici: candidatura lui Cristian Diaconescu mi se pare o glumă, iar Cozmin Guşă nu-mi spune aproape nimic.