Category Archives: recomandări

Mno, prin Clujul nostru

Reușita unui asemenea eveniment nu se cântărește în numărul de participanți şi nu se judecă după cât a ţinut. Mai degrabă, #princlujulmeu a fost buna întâlnire a unor oameni cu un oraș special într-un cadru care a încurajat amintirile și poveștile frumoase.

Povestea începe de cum l-am luat pe Gogu Kaizer cu taxiul dimineață, cum mi-am reactivat teama de zbor (deși Carpatair este o companie bună) și cum Andreea – deși zbura pentru prima dată – încerca să mă liniștească. Alături de Alexandru Negrea și Corina Georgescu, am aterizat într-o Timișoară caniculară unde ne aștepta Raul, Nebuloasa (pe care i-am revăzut după week-end-ul minunat petrecut împreună la Sibiu) și Pierre (un francez de la masa alăturată care a venit să ne ceară net și s-a împrietenit apoi cu noi pe Facebook).

princlujulmeu

Escala de câteva ore din Timișoara s-a consumat la un ștrand unde săriturile în cap în apă erau interzise, unde micii erau fideli etimologiei și unde salata de varză venea într-un recipient care semăna cu o scrumieră. Continue reading

Prin Clujul meu

A fost #prinbucureștiulmeu, #prinarad, încă se derulează #prinromania, iar în acest week-end vom pleca în grup mare #princlujulmeu.

Alături de Iași (în care nu am mai călcat de doi ani, din păcate), Clujul – prin prietenii pe care-i am acolo – este un oraș de suflet. Mă bucur să-mi revăd câțiva prieteni, să vizitez orașul în mod organizat și să cunosc – în sfârșit – o parte din echipa Lecturi Urbane Cluj.

La acest tur turistic al Clujului mai sunt invitați: Andreea Burlacu, Alexandru Negrea, Nebuloasa, Gogu Kaizer, Carcalacul, Makavelis, Miruna, Corina Georgescu, Carmen Elena Gheorghiță.

De reținut: vineri seara vom avea pui à la Bresse.

Organizatorii evenimentului : BlogDeTurism şi WestCityHotel
Sponsori: Carpatair, FTR.ro, VinSiEu.ro, Eximtur.

Șansa primei cărți din copilărie

Scriam acum câteva luni despre șansele pe care le are orice copil înconjurat de cărți, iar azi vreau să povestesc despre șansa mea și despre cartea care mi-a îmbogățit copilăria.

În acei primi ani după evenimentele din ’89, piețele orașului fuseseră invadate de basarabeni (unii le spuneau “ruși”, alții le spuneau “moldoveni”) cu tot felul de mărfuri. Printre prize, radiouri cu antenă, lanterne, mama găsise la acești basarabeni și câteva cărți. Astfel am pus mâna pe o ediție cartonată, în două volume, a romanului Contele de Monte-Cristo.

A fost prima mea lectură consistentă, prima mea carte alături de care am petrecut o întreagă vacanță de vară în podul cu fân. Nu recurg de dragul poveștii la imagini romantice când spun că am cunoscut savoarea lecturii într-un pod cu fân. În casă era gălăgie, mama venea mereu să mă întrebe dacă nu vreau ceva, iar tata mă trimitea ori de câte ori avea ocazia să fac tot felul de treburi. Astfel, podul cu fân era refugiul meu perfect pentru a mă cufunda în povestea teribilei vieți a lui Edmond Dantès.

Mi-ar rămas de atunci în amintire figura abatelui Faria – pe care Edmond îl întâlnise în închisoare – care ştia nenumărate limbi, cunoaştea pe de rost operele lui Platon, Aristotel, Spinoza, iar cunoştinţele sale din diferite domenii aminteau de umaniştii Renaşterii.
Deşi trăim în epoca specializărilor, continui să fiu fascinat de modelul de oameni totali, care se implică în multe direcţii, care au cunoştinţe şi curiozităţi în domenii variate, care nu-şi refuză multitudinea talentelor (sunt oameni care-şi sacrifică un talent în favoarea altuia) şi care – mai mult decât simpli erudiţi – devin modele de generozitate.

La cei 12 ani, Contele de Monte-Cristo mi s-a părut o carte completă. Avea o poveste de dragoste, era un roman istoric cu accente poliţiste, uneori era basm, iar alteori părea o tragedie greacă. Acea privelişte a nedreptăţilor pe care le îndură un om (pierzând iubita, cariera, tatăl şi tinereţea) nu m-a părăsit nici acum. Am rămas cu aceeaşi sensibilitate când sunt în faţa unei nedreptăţi, cu aceeaşi iritare când văd cum cuiva mai slab i se refuză o șansă și, mai presus de toate, am rămas cu aceeași convingere că există o roată care se învârte, că lucrurile niciodată nu sunt așezate pentru totdeauna și că… bine faci, bine găsești.

Prin povestea contelui de Monte-Cristo am trăit atunci mai multe vieți, iar la finalul vacanței, observasem că am mai multe amintiri (cele trăite și cele citite) și că dorința de poveste nu poate fi satisfăcută cu o singură carte.

Această amintire a primei cărți din copilărie i se datorează mamei (care a cumpărat cărți de pe unde a apucat) și astfel șansei unei biblioteci la două camere distanță. Eu am fost un norocos, amintirile copilăriei mele sunt idile în comparaţie cu majoritatea copiilor care nu au o şansă a unei biblioteci nici măcar la două străzi sau, mai bine spus, la două uliţe distanţă. Spun majoritatea copiilor pentru că cei mai mulţi copii se nasc în mediul rural, pentru că dincolo de problemele pe care oraşele le au în ce priveste infrastructura culturală, la sate situaţia este şi mai dramatică.

Recent, am aflat de o campanie socială numită Dreptul de a Citi care își propune dotarea şcolilor generale defavorizate din mediul rural, cu peste 10.000 de cărţi. Dincolo de mecanismele campaniei (se pot dona cărţi la oricare dintre sucursalele OTP Bank şi la oricare librărie Humanitas din ţară), mi-a plăcut ideea de a lega dreptul la lectură cu dreptul de a trăi o viaţă mai bună şi, mai presus de toate, de şansa de a face o lume mai bună în jur.

Accesul la lectură dincolo de creșterea calităţii propriei vieţi este în strânsă legătură cu bunăstarea vieții celorlalți. Un om care citește nu contribuie doar la sine, ci mai ales contribuie la comunitatea din rândul căreia face parte. Astfel, un copil în plus cu o carte în mână nu este doar o șansă pentru el însuși, ci și pentru noi toți.

La final, aș dori să pornesc o leapșă legată de povestea cărţii preferate din copilărie. Care a fost cartea care ţi-a îmbogăţit copilăria şi de ce? Dau leapşa mai departe către Dragoş Butuzea (al cărui blog despre carte a împlinit de curând trei ani), către Gabi Macovei şi către oricine doreşte să împărtăşească amintirea primei lecturi.

Later edit: Au răspuns la leapșă: Denis, Dragoș, Anne-Marie, Cătălin, Gabi

articolul face parte din campania de promovare a proiectului social “Dreptul de a Citi”

Aradul în două zile


Nu am fost până acum în Arad, astfel cu atât a fost mai mare bucuria de a fi invitat de către Daniel Mitre (pe care îl știu de la concursurile tweetika de anul trecut) de la doipedoi.com la un tur al orașului Arad în perioada 16-17 iulie, alături de mai mulți bloggeri din București, Timișoara și Arad (Roxana Farca, Alex Farca, Corina Georgescu, Bogdana Dumitru).

Vom vizita (printre altele) Muzeul Arad, Muzeul de Istorie, Centrul Istoric, Primaria Arad, Piata Avram Iancu, Faleza Muresului, Parcul Europa.

Dincolo de acest tur – care va putea fi urmărit pe twitter #prinArad – este programată și Întâlnirea Bloggerilor Arădeni.

Îmi place mult ideea – pe care am întâlnit-o prima dată #prinbucurestiulmeu – prin care îți poți cunoaște propriul oraș, poți cunoaște orașe pitorești din țară și, mai presus de toate, poți cunoaște oameni.

Sponsorii acestui eveniment sunt: Carpatair, Eximtur, Glsa, American Built

Lectura nu mai înseamnă doar cartea de pe noptieră

37012_407862374957_674474957_4472630_6530737_n
Semnalez mai jos un articol bun scris de Mihaela Dima pentru Adevărul:

Lectura nu mai înseamnă doar cartea de pe noptieră. Citim oricând avem răgaz: pe plajă, la metrou, în tramvai, în autobuz, în aeroport, pe o bordură când aşteptăm pe cineva sau în parc. Cei pasionaţi de lectură, fie ei tineri sau adulţi, nu renunţă la acest obicei din cauza lipsei de timp ce caracterizează lumea modernă. Găsesc mereu o portiţă pentru a face ceea ce le place. Citește tot articolul pe adevărul.ro

Vezi și Galeria Foto

Lecturi Urbane te cheamă la citit “în stil japonez”

Lectura este cea mai frumoasă vacanță pe care ne-o putem lua oricând și oriunde. E vară, e soare, e frumos, iar a oferi o carte este unul din acele gesturi prin care sărbătorim bucuria vieţii.

Lecturi Urbane este o poveste crescută de noi toţi la care putem participa citind, oferind cărţi şi încurajând pe ceilalţi să citească.
Am inaugurat primele spaţii dedicate lecturii, am fost la Street Delivery, suntem în peste 15 oraşe din toată ţara şi simţit că aventura abia a început.
Ştim că povestea trebuie spusă bine, însă mai inainte de aceasta, povestea trebuie făcută bine. Astfel, vă invităm alături de noi sâmbâtâ,10 iulie, la ora 18:00, în Grădina Japoneză din Herăstrău să facem împreună o nouă poveste Lecturi Urbane.

Mai multe detalii pe orasulciteste.ro

Must read (02)

Cristian Ghinea: Germanofili să fim, dar s-o ştim şi noi!
Vlad Stroescu: Eşecul literaturii
How to Design Cities for People Instead of Cars
Cosmin Alexandru: O singură ieşire
Portretul României interbelice
Daniela Oancea: Alexandru Tomescu. Ati auzit de el?
Shimshali People: a new project from Stelian Pavalache
Gabriela Deleanu: This is like awesomeee!

34031_410493622629_162351707629_4304687_6074933_n

“Te iubesc pentru că…” by Decât o Revistă

BikeWalk caritabil: Pedalează şi fă un bine

Participă la următorul BikeWalk caritabil pentru Alex Tache, un băiat de 19 ani obligat de către proprii săi genunchi să stea într-un scaun cu rotile. Soluţia este tocmai o bicicletă specială! De ce are nevoie Alex de ajutor? Pentru că această bicicletă costă 3000 de euro. (află povestea lui aici)

Ne vedem duminică la ora 20:30 pe iarba din parcul Izvor (unde cine vrea poate să doneze bani pentru Alex). La ora 21:00 plecăm la drum: Unirii » Universitate » Romană » Calea Victoriei » Izvor.

Pașaportul Verde – proiect educațional Tășuleasa Social


Dacă în fiecare județ ar exista o Țară Tășuleasa, sunt convins că mulți oameni ar fi mai bucuroși că trăiesc pe aceste meleaguri. Tășuleasa este o organizație cu un spirit aparte insuflat de Alin Uhlmann-Ușeriu, un loc afectiv unde se schimbă mentalități, unde am cunoscut oameni minunați și de unde – astă toamnă – m-am întors în București cu destulă energie civică.

Scriu acestea pentru că pe 15 martie asociaţia Tăşuleasa Social şi Coca-Cola HBC România au lansat proiectul educaţional Paşaportul verde, susţinut de Ministerul Mediului şi Pădurilor şi Parcul Naţional Călimani. Acesta se va încheia în data de 30 iunie, când, în Dorna Candrenilor, judeţul Suceava, elevii de la liceul din localitate vor amenaja un Centru de educaţie pentru voluntari şi un traseu turistic până la Rezervaţia 12 Apostoli.

Pe 30 iunie va avea loc în Dorna Candrenilor inaugurarea unui Centru de educaţie pentru voluntari, amenajat într-un spaţiu pus la dispoziţie de Coca-Cola HBC România.
În perioada 28-29 iunie tinerii de la liceul din localitate vor arăta ce au învăţat în timpul programului de training – unde au discutat despre turismul responsabil şi despre importanţa protejării mediului. Ei vor amenaja Centrul de educaţie în care vizitatorii vor găsi pliante, vor putea vedea câteva fotografii realizate de Cosmin Bumbuţ la Rezervaţia Geologică 12 Apostoli şi vor primi informaţii despre obiectivele turistice din zonă.
Ghizii locali vor fi chiar elevii care au participat la programul de training.

De asemenea, tinerii vor amenaja un traseu turistic până la Rezervaţia 12 Apostoli şi vor fi ghizi pentru primul grup de turişti care vor fi prezenţi la Dorna Candrenilor, în data de 30 iunie: scriitorul maghiar de origine română Attila Bartis, jurnalistul Eugen Istodor, caricaturistul Ion Barbu, realizatorul TV Cătălin Ştefănescu.

Mă onorează invitația de participare la un eveniment cu rol de semn bun – unde voi merge împreună cu colega de lecturi, Andreea Burlacu – și mă bucură revederea cu oamenii puși pe fapte mari cunoscuți prima dată când am fost la Tășuleasa.

Până să revin cu noi povești, vă las în compania a două povești deja înfăptuite:
90% dintre localnicii din Poiana Negri isi colecteaza gunoaiele selectiv

Tasuleasa Social ofera Pasaportul Verde localnicilor din Dorna-Candrenilor

Tășuleasa Social: Facebook | Twitter

Foto: Cosmin Bumbuț