În zilele de final de decembrie și începutul Anului Nou stau cu sau îmi sun prietenii, recitesc pasaje din cărți, scriu în jurnal, îmi fac planuri și nu în ultimul rând revăd filme frumoase.

Am făcut o listă (nu un top) cu filme care conțin toate ingredientele necesare unui nou început de an: inspirație, umor, replici memorabile, muzică de excepție și bună dispoziție.

Little Miss Sunshine (2006) – “o familie de ratați” (după cum o caracterizează fiul lor adolescent pasionat de Nietzsche) care își rezolvă problemele într-o călătorie inițiatică către locul unui festival ciudat de frumusețe unde va participa fiica lor mai mică.

Billy Elliot (2001) – la suprafață povestea pare simplă (un puști care dorește să devină balerin, iar nu boxer, cum și-ar fi dorit tatăl său care este miner), însă e un film care te răscolește, lăsându-ți la final o stare de bine.

Happy-Go-Lucky (2008) – o femeie atât de optimistă și binedispusă încât exasperează și creează situații comice, cu tâlc. Un Idiotul color în stil englezesc.

Le fabuleux destin d’Amélie Poulain (2001) – un film complex și haios care dacă ar avea nevoie de o prezentare, înseamnă că ai trăit până acum pe o altă planetă.

La vita è bella (1997) – e un film pe care l-am lăsat la final pentru că îl revăd de obicei în preajma Crăciunului, însă merge și în această perioadă căci nu-i niciodată prea târziu sau prea devreme să realizăm că we are the stories we tell ourselves.
Desigur, lista poate fi completată.

La Mulți Ani!

Scriu pe acest blog cu intenţia ca multe din articole să rămână pentru a fi citite la mult timp după ce au fost scrise sau pentru a fi adunate într-o carte. Îmi păstrez acest standard pentru a mă feri de probleme specifice (care nu mai relevanță în timp) și pentru a nu simți că mă adresez unei audiențe interesată doar de aerul momentului (ziarele suprind mai bine acest sindrom).

Majoritatea articolelor de mai jos – cele mai relevante din 2010 – sunt deja adunate în -ul din dreapta acestei pagini, însă le-am strâns și aici pentru a putea fi mai ușor frunzărite. Reprezintă o mare parte din munca și gândurile mele din anul care tocmai se încheie și sper să fie o  o lectură utilă celor interesați. Continue reading →

Îl citesc frecvent pe Cosmin Alexandru şi de foarte multe ori mă regăsesc în articolele sale:

Înainte era important să ştii multe lucruri. Acum e important să te ştie multă lume. Înainte era important să înţelegi cât mai multe. Acum e mai important să te înţeleagă cât mai mulţi. Înainte era important să citeşti pe îndelete. Acum e crucial să scrii repede. Înainte era important să ai modele în viaţă. Acum e important să devii cât mai rapid un model.

Citeşte tot articolul pe cosminalexandru.ro

Întoarcere în Bucureştiul interbelic, Ioana Pârvulescu, Humanitas, 2006

Este una dintre cele mai fermecătoare cărţi citite în ultime vreme atât prin subiectul ales, cât şi prin stil, atmosfera creată, aplecarea spre anecdotic şi lipsa de idealizare.

Bucureştiul interbelic este un continent pierdut reconstituit din reviste literare, jurnale, memorii, albume fotografice, almanahuri, casete cu înregistrări interbelice, oameni şi momente, totul este adus în faţa cititorului pentru a crea “aerul momentului”.

Am migălit mai jos note de lectură amintindu-mi cu plăcere de romanele lui Eliade şi Sebastian (ce să mai spun de Jurnalul său?) cu aceeaşi ardoare cu care mă pierd ori de câte ori privesc un album cu fotografii de epocă.

Ce aveau bucureştenii interbelici: desene animate, cafea filtru, prezervative, străzi stropite de două ori, cărţi americane despre efectele gândirii pozitive, lame de ras Gillette, benzină Shell, teleschi la munte, cremă epilatoare Eva, ciocolată Suchard, meciuri de hochei internaţionale, joie de vivre.

Cuvinte pitoreşti: rahagiu, dever, cobiliţă

Nume pitorești: Mia Braia, Jean Moscopol, Miliția Pătrașcu, Ilarie Voronca, Mihail Şloim, Marta Păun, Sarina Pass, Iza Sion

Probleme literare:
Poeții anilor ’30 își poartă crizele la butonieră.
Arghezi despre Ion al lui Rebreanu: “Platitudine de plăcintărie și mediocritate totală. Ochi mort, minte somnolentă. Un artist se spânzură și nu dă la tipar asemenea rezultate.”

Rebreanu mărturisește într-un interviu, în 1935, moment în care este unul dintre cei mai bine plătiți scriitori, că, toată viața, teroarea lui au fost chiriile.

Pentru Jurnalul literar, Călinescu adoptă tactica intimidării pentru a-i face pe abonați să plătească. Publică periodic liste nominale (obișnuite în epocă): cine citește și cine nu citește.

Cărțile fundamentale continuă să se risipească “între chirie și tutun.”

Afișe diferite dialoghează cu trecătorul, din marile vitrine ale librăriei Alcaly. Fiecare om care trece trebuie transformat în cititor. Un cap de măgar domină una din vitrine;  dedesubt, cu litere de-o șchioapă: numai eu nu citesc. Altă vitrină: un profil de bărbat legat la ochi: omul care nu citește trăiește în întuneric; de jur-împrejur cărți, cărți, cărți. Continue reading →

Publicată în urmă cu câteva săptămâni, cartea reunește dialogul epistolar al scriitorilor Vasile Ernu și Bogdan-Alexandru Stănescu, însoțit de o prefață semnata Radu Cosașu.  Pretextul epistolarului o constituie controversa legată de preeminența literaturii ruse sau a celei anglo-saxone: Gogol sau Joyce.

Pornind de la Lecțiile de Literatură ale lui Vladimir Nabokov, fiecare dintre cei doi tineri scriitori își apără opțiunile literare. Un punct esențial al dialogului celor doi e tocmai o anumită opoziție între funcția estetică și cea socială ori, mai ales, politica a literaturii.

Cartea va fi lansată azi, 10 decembrie, ora 19.00 la Librăria Triptic (str. Alecu Russo nr. 8 în apropierea Institutului Francez)