Am tacut prea mult pe marginea multor tensiuni, vorbe si lasitati iscate in anumite cercuri. Dintr-un respect fata de jolly ma abtin sa comentez azi episodul “cainii latra…”, insa de maine voi incepe sa spun lucrurilor pe nume. Le-am spus si-n fata, le voi mai spune in fata, insa acum le voi repeta si-n mod public. Le-am spus in fata  neavand nevoie de curajul betiei, neavand nevoie de intermediere de fuste, aluzii si povesti camuflate in tot felul de bloguri. Asa ca stati pe-aproape, va asteapta o veritabila epopee ce se intinde pe parcusul catorva luni si se incheie in prezent.

– Bunicule, ce-s aia blogeri?
– O rasa de caini, fata mea.
– Bunicule, cand voi fi mare o sa pot iesi la intalniri cu bloggerii?
– Doar daca nu te vei imprumuta cu tiparele lor subiective.

Ea se spala la lighean intr-o bucatarie de vara, eu fumam o tigara langa gardul gradinii ei. Asteptam sa ma cheme. In casa mare, neamurile ei se uitau la nu stiu ce meci de la nu stiu ce campionat mondial sau european. Imi era frica de taica-su care nu ma suporta deloc, caci credea ca ii corupsesem fiica. Intr-un final o vad ca apare ca o fantoma imbracata intr-un capot alb. M-a bagat in bucataria aia mica unde am futut-o in picioare pe la spate. Cand am iesit din ea, am auzit siroaie de lichid cazand pe podea. M-am speriat, ce-a fost asta? e doar apa, m-a linistit. Am mai stat sa fumez o tigara si-am tulit-o. Ajungand in strada, la lumina unui stalp am observat ca eram plin de sange pe blugi.

ca ascult manele in winamp (manele vechi, de acum 5-6 ani)
ca stau in fata calculatorului si nu fac efectiv nimic
ca deschid bloguri ca sa le citesc in diagonala
ca mi-e dor de discutii filozofice (in genul celora care le purtam cu colegii de facultate)
ca imi lipseste mersul la biblioteca sa fac fise si conspecte ore intregi
ca vorbesc cu accent moldovenesc cu unii clienti
ca nu ma simt solidar decat cu putini oameni din lumea asta.
ca ma gandesc ca sinceritatea este un plasament bun
ca sunt zile in care as fute non-stop
ca am uitat de Dumnezeu, de religie si radacinile mele catolice
ca par ce nu sunt pentru ca exact asa sunt
ca am avut doua mari temeri cand eram pustan: sa nu ajung tiran si sa nu devin poet. Acum doar aia cu tiranul ma mai bantuie.
ca, vorba lui Patric, un singur cuvant/fraza poate schimba aura unei zile. In cazul meu a fost: Ma duc sa iau o bere de jos, vrei si tu una?

  Daca adormi in camp exista o probabilitate destul de mare ca un sarpe sa-ti intre in gura intredeschisa si sa te trezesti cu el in stomac. Teoretic cica nu face nimic, nu musca pe acolo, insa te invinetesti si ti se face un rau teribil. Singura solutie eficienta este metoda ceaunului cu lapte. Te agati cu picioarele de o bara si stai in cap, jos asezi un ceaun cu lapte fierbinte si stai si astepti. Sarpele simte mirosul de lapte cald si va iesi singur, il vei vedea cum va cadea in ceaunul din fata ta.
  Primul sarpe ce l-am omorat era lung de aproape un metru si destul de subtire. I-am aruncat o bolovan in cap si apoi l-am ars in benzina in curtea bunicilor. Bunicul era superstitios si mi-a spus ca daca am omorat in sarpe mi s-au iertat nu stiu cate pacate, iar daca tot l-am omorat, trebuie sa-l si ard. In timp ce ardea sarpele se chircea in foc, iar din el ieseau cate doua oase albe pe care bunicul le interpreta drept “coarne”.
 Am vazut serpi de alun (maro deschis), de padure (verde, maro), de casa (gri deschis), am vazut serpi negri de apa (un var era sa puna mana pe el, uite un bat) si-am observat ca sunt mai fricosi ca noi, oamenii. Am vazut naparci de gunoi (galbene si negre), serpi mici si spurcati pe care un amic era sa puna de asemenea mana, uite un cerc in iarba). Vipere n-am vazut decat una singura ce era moarta. O prinsese un baietan la cosit si-o taiase-n coasa.
  Bunica mi-a povestit ca odata cand a mers cu femeile la cules coarne a intalnit pe carare un ditamai sarpele, s-a urcat cu picioarele pe el, la coada si la cap si-a strigat la celelalte femei sa-i dea un bat sa-i zdrobeasca capul. Femeile sparioase au aruncat galetile si-au fugit fiecare unde a vazut cu ochii.
  Stiam ca fiecare casa are un sarpe al locului (ca un spirit proteguitor pe care eu mi-l imaginam agresiv. Si uneori noaptea visam ca sarpele casei roade podeaua si intra in camera se urca-n pat si-mi intra in gura. Am visat de mult ori orase pline de serpi mari ce te fugareau pe strazi si ma gandesc uneori si acum de ce conotatia ciudata a cuvantului sarpe este resimtita si-n celelalte limbi (serpent, snake etc).