1. In statia de tramvai, cu castile pe urechi, imi aprind o tigara. O tiganca ma vede vine la mine si-mi intinde 10.000 aratandu-mi ca ar dori si ea o tigara. Dau din cap a refuz. Pana cand a venit tramvaiul tiganca tot ma privea. Vine tramvaiul, tiganca dupa mine. Imi scot banii din blugi si tigarile si ii pun in buzunarul interior al gecii preventiv. M-am gandit ca vrea sa urce langa mine si la gramada sa ma faca de tigari sau de bani sa se razbune pe refuzul meu. Am apropii de usa tramvaiului, tiganca langa mine. Ma uit la ea si-o vad zambind. Imi facea semn sa-i las ei ultimele fumuri din tigara pe care tocmai aveam de gand s-o arunc inainte de-a urca in tramvai. Ii dau mucul de tigara si urc in tramvai cu sentimentul ca sunt un bou.

2. Alta statie de tramvai, seara. Doi. Ea intinsa pe bordura, el rezemat de un copac. Imbracati saracacios mancau pe un sac mare de rafie. Eu ascultam muzica la casti si fumam o tigara. Deodata el se ridica si se indreapta catre mine. Spune ceva, gesticuleaza ceva, eu ii spun ca n-am. El continua sa spuna ceva si sa gesticuleze ceva, eu repet ca n-am si ii intorc spatele. Omul se uita in jur si se duce la un altul din statie. Mi se termina melodia din casti si aud de fapt ce dorea nenea. Cum pot ajunge la Gara de Nord? 
Mi-am aprins o a doua tigara cu sentimentul ca sunt un bou.

Ma gandeam azi dimineata (nu stiu din ce cauza, am visat cu totul alte chestii) la o fosta colega de facultate pe care am cautat-o la Libraria Carturesti in Iasi (insa se pare ca nu mai lucra acolo de mult timp). In anul intai mi s-a intamplat o faza memorabila cu ea. Nu sunt sigur daca am mai povestit-o, insa chiar si asa merita reluata. Am visat ca faceam sex impreuna, fusese un vis coerent, clar, nimic blurat. A doua zi intalnindu-ne la biblioteca, afara la pauza de tigara ii povestesc visul. A inlemnit, era si mica de statura si mi s-a parut ca s-a ghemuit si mai tare in ea insasi, probabil s-a si speriat putin caci in jena ei a venit cu o explicatie geniala. Visul fusese cauzat de tensiunea vezicii urinare, in termeni academici, nu m-am pisat inainte de a ma culca. 
Am fost profund nesimtit (nepisandu-ma la timp) si nu cred ca relatia noastra colegiala din anii ce-au venit a stat sub auspiciile acestui vis monstruos.

Ce semnifica acest logo si la ce firma/promotie s-ar potrivi?

E o manie cumva. Statea, ascultam si nu-mi venea a crede. In Iasi simteam accentul. Daca inainte eram cufundat in el, acum se transmitea vizibil o data cu mesajul. Stiu, imi place accentul, insa mi-a fost cumva ciuda ca-l simteam. Desi accentul de Bacau e mai curat decat cel de Iasi, cel din urma imi place cel mai mult. Atunci insa, eram in Iasi cu prieteni vechi si le filtram vorba din alt unghi decat cel de dinainte, de acum cativa ani.

N-am aflat ca sunt moldovean decat ajungand in Bucuresti; a fost nevoie de o schimbare de coordonate ca sa-mi reglez mai bine identitatea mea locala, iar eu sunt genul ce-mi export localismul meu in toate mediile (suna prea pretentios, in fine…). La fel, nu mi-am dat seama cat de mult s-a schimbat provincia in mine doar reintorcandu-ma pentru cateva zile in Iasi. Revenisem in Iasi cu un ochi si dispozitie de pensionar calm si pasnic ce cauta in jurul sau semnele unor alte vremuri (semne pe care nu le-am gasit decat destul de filtrate). Un alt ochi si o alta dispozitie creaza un alt mediu, un alt oras, un alt Iasi. Obiectiv vorbind, am regasit un Iasi mai aglomerat si mai alert. Din perspectiva personala, am regasit o umbra frumoasa a magiei trecute, m-am felicitat in gand pentru decizia de a ma muta si-am multumit spiritului locului. Nu as mai reveni in Iasi, iar daca as fi sa plec din Bucuresti (ceea ce se va intampla candva), nu voi pleca decat in strainatate.

Iasul studentiei mele atipice nu l-am mai regasit. N-am mai trecut prin Boema si nici prin Ethos, iar in Tudor n-am mai simtit nici o vibratie a vorbei spusa de un fost coleg: Tudorul nu este o adunatura de camine, e un stil de viata. Am regasit cu placere parcul Copou, parcul Vanatorilor (cred ca se cheama) si cativa oameni. Ca de obicei, unii oameni au ramas la fel, altii s-au schimbat in bine, altii s-au schimbat in rau. Pentru mine, rau este tot ce te indeamna la o semnificare pesimista asupra vietii. M-a uns in mod deosebit revederea cu A. (care a ramas aceeasi minunata fata) si cu Tony (ce m-a lasat sa astept in fata la Corso, chipurile cu pretentia de a mai adulmeca aerul strazii Lapusneanu).

In rest, Iasul ramane acelasi loc frumos unde se merita sa cresti, sa te educi si sa-ti petreci concediile si vacantele. E oarecum pacat ca cei nascuti acolo nu sunt constienti de norocul si (de ce nu?) onoarea de a trai pe acele meleaguri. Plin de farmec si eleganta, Iasul are toate ingredientele unei capitale cu exceptia unuia singur: aroganta (pe care orice metropola ce se exporta pe sine ca centrul o are).

Fara comentarii, fara prezentare si fara explicatii. 

M-a taguit uvoii si trebuie sa ma conformez (desi n-am nici un chef)

Trei locuri care-mi plac in Bucuresti:
– parcul Tei
– strada Mantuleasa
– piata Romana

Trei locuri pe care le detesc in Bucuresti: (e prea mult spus)
– piata Obor
– Dristor
– parcul Plumbuita

Trei localuri in care imi place sa ies cu prietenii: (e foarte mult spus)
– Gara Lipscani
– La Motoare
– lipsa prieteni

Trei lucruri pe care un occidental nu le-ar intelege in Bucuresti:
– traficul african
– frumusetile locale
– hiper-sensibilitatea sociala a bucurestenilor ce nu a reusit sa se erijeze in simt civic

Cel mai de fite cartier
-habar n-am

Cel mai urat cartier
– e o concurenta acerba aici

Nu mai taguiesc pe nimeni.

Am plecat in graba din Bucuresti. Am lucrat sambata dimineata si-am plecat de la birou in ultimul moment. A sunat clienta (cand credeam c-am terminat comanda) si-a mai trimis o pagina recorectata, am dat print/enter cu rucsacul in spate, am salutat si-am plecat. Drumul cu microbuzul mi-a luat sase ore, am citit Academia Catavencu, am ascultat muzica la casti, am dormit putin si undeva pe la 20:30 am ajuns in Iasi. Prima intalnire a fost simbolica: o vaca imensa mergea pe banda a doua a bulevardului Pacurari (putin mai sus de autogara noua). Foarte tare! M-am intalnit cu Lorenzo care m-a luat din gara, am mers la el, am lasat rucsacul si-am iesit. Initial era vorba sa mergem in London Pub (m-am lasat pe mana lui), insa acolo era plin si am dat curs nostalgiilor mele: Family Pizza din Copou. Pizza, bere, revederi, amintiri, catching up. Ideea mea era una subtire, iesim, ne vedem cu cativa prieteni vechi, o cafeluta-doua si gata. Eram rupt de oboseala. Insa n-am scapat, hai in  Belfast sa-ti dau un shot bun, hai in Oldtime la o biliard, hai iar in Belfast la o bere afara. Am ajuns pe la 2 acasa, am dormit jumatate de ora si si-a trebuit sa ma trezesc in urma unor evenimente pe care nu pot sa le povestesc din ratiuni conjugale (pentru unii). Intr-un final, am adormit la sase dimineata.

Toata seara am fost in transa, obosit inca din Bucuresti, sleit de un drum teapan cu microbuzul (doar doua opriri – un popas si o jumatate de tigara in gara din Bacau), reintalnirea cu Iasul si purtatul pe aici pe colo.
Pe scurt, reintalnirea initiala cu Iasul a fost una reconfortanta si binevenita, voi reveni maine cu detalii.

Iasi-Moinesti.

Cu aceasta ocazie, doresc sa-mi cer scuze eventualilor cititori ce au accesat blogul meu in speranta unor insemnari mai dese. Lipsa de timp nu mi-a permis actualizarea blogului in maniera dorita. Va multumesc!:)