Am plecat in graba din Bucuresti. Am lucrat sambata dimineata si-am plecat de la birou in ultimul moment. A sunat clienta (cand credeam c-am terminat comanda) si-a mai trimis o pagina recorectata, am dat print/enter cu rucsacul in spate, am salutat si-am plecat. Drumul cu microbuzul mi-a luat sase ore, am citit Academia Catavencu, am ascultat muzica la casti, am dormit putin si undeva pe la 20:30 am ajuns in Iasi. Prima intalnire a fost simbolica: o vaca imensa mergea pe banda a doua a bulevardului Pacurari (putin mai sus de autogara noua). Foarte tare! M-am intalnit cu Lorenzo care m-a luat din gara, am mers la el, am lasat rucsacul si-am iesit. Initial era vorba sa mergem in London Pub (m-am lasat pe mana lui), insa acolo era plin si am dat curs nostalgiilor mele: Family Pizza din Copou. Pizza, bere, revederi, amintiri, catching up. Ideea mea era una subtire, iesim, ne vedem cu cativa prieteni vechi, o cafeluta-doua si gata. Eram rupt de oboseala. Insa n-am scapat, hai in  Belfast sa-ti dau un shot bun, hai in Oldtime la o biliard, hai iar in Belfast la o bere afara. Am ajuns pe la 2 acasa, am dormit jumatate de ora si si-a trebuit sa ma trezesc in urma unor evenimente pe care nu pot sa le povestesc din ratiuni conjugale (pentru unii). Intr-un final, am adormit la sase dimineata.

Toata seara am fost in transa, obosit inca din Bucuresti, sleit de un drum teapan cu microbuzul (doar doua opriri – un popas si o jumatate de tigara in gara din Bacau), reintalnirea cu Iasul si purtatul pe aici pe colo.
Pe scurt, reintalnirea initiala cu Iasul a fost una reconfortanta si binevenita, voi reveni maine cu detalii.