Cultura politica, generatie expirata… de ce am impresia ca cele doua sunt legate?

Mai mult decat singur nu poti fi. Cam astfel a inceput sambata seara in care am iesit in formatie de trei cu riscul de a ne distra. La Preoteasa. Auzisem ca se ruleaza filme, insa ajunsi la fata locului ne-am izbit de primul film, unul cu Steven Seagal, si ne-am bagat picioarele. Am coborat la parter si am stat la nu stiu ce concurs de Miss Unifest (pe tara). Intrare moka, bere ieftina, fete frumoase, Maruta prezentator, in juriu Phoenix (Nicu Covaci penibil: intrebare catre o concurenta: stii ce motocicleta am eu? si Catalin Botezatu.

Initial, dupa socul cultural cu filmul, am vrut sa mergem prin camine sa gasim o petrecere in care sa ne bagam, insa la Unifest am gasit o canapea libera, o atmosfera ok si multe bunaciuni culturale. Intre sectiunile de concurs au mai rockerit cateva trupe necunoscute, s-a dansat, s-a sarit in sus, s-au facut poze cu telefonul, s-au scanat grupuri de fete. Ca de obicei, in week-end, eram nebarbierit (n-are nici o legatura cu economia textului).
Miss-ul l-a castigat fata pe care mizasem (o tipa din Oradea), insa din 11 finaliste nici una nu a ramas nepremiata: premiul 3, 2, 1, premiul din partea Unifest, premiul din partea Casei de Cultura, premiul special din partea juriului, premiul trupei cutare, premiul oferit de portarul caminului P 15 etc.
La sfarsit au venit Fly Project, iar s-a sarit in sus, iar s-a dansat. Unul din noi (ce stie salsa) a dansat bine cu doua tipe bune, altul din noi a disparut si-a aparut cu un trandafir mare, insa tinta plecase cu tot grupul ei acasa.
– N-are cum sa fi plecat, a iesit doar in pullover
– Sigur a plecat, era in grup cu aia cu pantaloni albi.
Am iesit afara, pe unde au luat-o, pe acolo, in stanga, si-am inceput sa alergam. Unul cu un imens trandafir in mana, altul cu un rucsac in spate (plin de reviste culturale) si unul cu geaca de piele. Ajunsi la taxiuri la eroilor am inceput sa intrebam daca n-au vazut un grup cu o fata cu pantaloni albi, nimic. Urmati de intuitia disperata a celui cu trandafir am luat-o catre Regie. Si… alearga, fluiera, urla, hai ca se vede ceva in fata. Si… noroc, o luasem bine, putin dupa Facultatea de Filosofie am inceput sa vedem grupul. Iar fuga, am ramas in urma, abia respiram (multumesc tigarilor Marlboro). Ajunge, opreste fata, ii da floarea, senzatie. Ajunge si cel cu ruscasul, se baga si el, obtine un mail, ajung si eu, abia respir, spun doua glume, fetele rad, ma asez jos langa gard.
– Cum vi se pare? E un semn de disperare sau e un semn de romantism?
– Cate putin din fiecare…
Cel cu trandafirul obtine pe azi la 10:00 o intalnire, ii invidiez curajul.
Chemam in taxi, piata Kogalniceanu, shaorma, Universitate, o sticla de Cotnari la fantana. Cel cu rucsacul adormise. Am ajuns la polemici despre crestinism, curve si femei (ma rog).
Fast forward, somn, cateva vise, 8:20 dimineata. Dau sms: mai este o ora si 40 minute.
Ma suna pe la 9:50, sunt pe drum, insa mi-am uitat portofelul acasa. Am adormit din nou.
Cel cu rucsacul afland ca scriu acest text, a dorit sa-si aduca aportul sau nemuritor prin acest frumos citat romantic:   

decat sa citesc o carte prefer sa scriu o carte.
decat sa scriu o carte  prefer sa te iubesc.
decat sa te iubesc mai bine-ti dau o muie.

Am adormit din nou, as vrea un prieten jungian, sa-i notez visele, sa-i dau caietul la sfarsit de saptamana si sa-mi descifreze conflictele interioare.

Penisul este o interfata de comunicare cu lumea.
Penisul este o sursa de creativitate.
Penisul este un brand.
Penisul este un statut.
Penisul este un vis frumos.
Penisul este un cosmar.
Penisul este un cuvant urat. (Pula suna mai bine, este de genul feminin si denota mai mult dinamism in comparatie cu penisul suna a ceva static, rigid si natang.) Penisul are o raza lingvisticade acoperire enorm de mica in comparatie cu pula. In timp ce penisul demitizeaza un organ, pula il umple de mitologie.
Penisul este un corp politic.
Penisul este o memorie afectiva.
Penisul este o sursa de angoasa.
Penisul este ca un manual de anatomie ce nu-l citeste nimeni.
Penisul este o problema sociala.

Astfel, ce este penisul? 

– Eu nu stiu de ce ma mai suni de vreme ce n-ai vrut sa te futi cu mine.
– …
– Acum imi caut alta ce vrea sa se futa. Tu ramai in virginitatea ta de 28 de ani!
-…
Aici ii soptesc eu:
– A te fute este o responsabilitate…
– A te fute este o responsabilitate…
– pe care ti-e teama sa ti-o asumi…
– pe care ti-e teama sa ti-o asumi…
-…
– Da, vorba aia… tu esti o nevinovata, o imaculata, o pura, nu pula, o… cum e cuvantul ala cu c?…
– Candida
– Asa, tu esti o candida
-…
– Nu, nu esti o neresponsabila, ci iresponsabila. Si nu ma mai deranja…
– daca ti-e frica sa te futi cu mine…
– Daca ti-e frica sa te futi cu mine. 

What the heck is going on here? se poate traduce prin Ce pana mea se intampla aici? de vreme ce mother fucker l-am vazut tradus prin scârbel?

Dimineata, statia de metrou Obor. El pe un peron, ea pe celalalt. Jucau un fel de mim. El isi aranja parul, ea isi potrivea ochelarii. Ea isi descheie paltonul, el isi trage fermoarul de la geaca. El isi scarpina nasul, ea zambeste si intoarce privirea in gluma. Vine metroul ei. Ea il saruta prin aer, el ii face un semn discret cu mana.
Eu eram nebarbierit.

…mergand pe jos de la stadionul Dinamo pana in piata Victoriei. 

Dincolo de cultura noastra, dincolo de codul social si comportamental asumat raspunsul nostru la mediu si la interactiunile cu cei din jur ramane la baza o reactie emotionala. Cele mai mari tirade, cele mai inversunate contraziceri, cele mai lungi campanii de denigrare personala isi au radacinile in niste emotii reglate neinspirat.

Cutare idee filozofica de-a ta nu o pot accepta nu din prisma unor criterii logice (coerenta, completitudine sau corespondenta cu faptele etc.), ci pur si simplu pentru ca ma atinge undeva la nivel emotional (resentimente, sperante, iluzii). Printre altele, ce-mi spune acest lucru? Curtarea unei femei este o pozitionare pe piata? Putem reduce iubirea catre afinitati fata de un brand personal?
Mi se pare ca emotiile sunt locurile geometrice ale sufletului nostru ce-a suferit cele mai putine schimbari de-a lungul evolutiei noastre culturale. Intre un soldat roman indragostit si un manager de la Microsoft indragostit diferenta este una stric procedurala: din prisma manifestarii concrete ale emotiilor. In esenta, ambii pulseaza la fel.
Provocare insa mi se pare mai mare. Intr-o lume a hiper-specializarii si a transdisciplinaritatii, care sunt emotiile arhetipale (ma feresc sa spun “primare”) ce pot crea un pod de comunicare cu reprezentantii altor culturi? Ce ma face pe mine un roman crescut si educat intr-un anumit stil sa pot lucra in acelasi birou cu un nepalez crescut si educat pe alte frecvente? Unde ne vom recunoaste, ce stil de glume vom aborda, cum vom iesi impreuna la agatat? Unde e punctul in care sensibilitatile noastre locale vor izbucni?