Foto: Anna Pope

Nu eram sigur, însă până la urmă am ajuns sâmbătă la Sirnaville. Am plecat după-amiază doua maşini pline cu “oameni de pe twitter” (într-un articol viitor voi explica de ce accentuez sintagma) şi ne-am întors duminică dimineaţă când soarele se pregătea să răsară.

Un festival la intersecţia dintre un bâlci de ţară, o seara liniştită în Vamă şi o plimbare la Street Delivery.
Bere, mici, concerte, acrobaţii aviatice, bungee jumping, dansuri pe iarba, filme în aer liber (o mulţime de scurt metraje de-ale lui Cristian Nemescu), volei şi fotbal în aerul liber de la două noaptea. Dansuri la trei noaptea, discuţii şi agaţamente (fetele au agăţat!). Ce mai, trecerea timpului transformată în pe-trecere!

Totul s-a întâmplat alături de Elena, Anna, Pandutzu, Lucian, Roxana, David, Gabriela, Mihai cu prietena lui, un cuplu de la iconcert.ro, Iulian şi sporadic alături zgubi (voluntară la Limonada lui Iulian din cadrul Paşi către Viaţă).

M-am mai întâlnit cu Cristi Neagoe, cu Ana – PR la Cărtureşti, Raluca – pe care o cunoscusem în Deltă la Plant Your Brand.

Un festival mişto, o poveste frumoasă creată-n câmp. Pe un aerodrom, la marginea unui sat oarecare.

sau Ţară, ţară, vrem ostaşi…

Am tras într-o ţintă situată la 10 metri şi am făcut un punctaj de zero puncte. Începusem bine ziua de dimineaţă şi toată bunadispoziţia s-a dus cît ai apăsa pe trăgaci.

Unde s-au întâmplat aceastea?

“UTV a lansat un joc online (I dare U), iar cei de la MBDrăgan s-au ocupat de partea tehnico-grafică, astfel încât, pentru a promova iniţiativa, s-au gândit să invite nişte bloggeri să tragă cu arma la sediul UTI (în zona Piaţa Sudului), unde există un poligon foarte tare, înfiinţat recent şi foarte bine echipat.”
[Buddha]

Primele trei gloanţe de probă – au nimerit ţinta, dar următoarele cinci gloanţe le-am tras pe lângă. Zgomotul făcut de ceilalţi din poligon m-a speriat, iar reculul pistolului de 9mm era destul de nărăvaş.  Îmi fac iluzia că evoluţia m-a finisat mai bine pentru alte activităţi decât pentru trasul cu arma.

Fetele (Corina, Pyuric, Anca, Maria, Alexandra, domnişoara de la dulapiorul.com), trăgând cu un pistol de calibru mai mic, s-au descurcat în medie mai bine decît băieţii, iar aceasta chestie mi s-a părut culmea segregării.

La sedinţa de shooting au mai fost invitaţi: Bimus, Bobby Voicu (coleg de zero puncte), Andy Mihail, Florin Avram, Bimus, Victor Caras, Matei Garici, Danny Mihail, Tudor Totolici, Hoinaru, Calauzitorul.

Un articol bun despre eveniment a apărut pe monden.info.

Mulţumesc pentru invitaţie PR-ului de la MBDrăgan, Anca Nelersa, care – deşi nu i-a lipsit umorul – s-a ocupat în mod profesionist de un eveniment unde ne-am distrat pe cinste cu… gloanţe adevărate.

Update: Matei Garici a pus câteva poze. Video de la Bimus.

Am absentat puţin şi revenind după două zile în Bucureşti parcă am vizitat un alt univers.
Lui Bobby Voicu i-a venit ideea #twitscapades, iar luni dimineaţa eram în două maşini în drum către mare.

O gaşcă mare: Corina, Diana, AsociaţiaCSG, Sorin Rusi, Vlad Balan, Buddha, Bobby Voicu.
Am trecut Dunărea cu bacul, am oprit la cetatea din Adamclisi şi la monumentul triumfal Tropaeum Traiani, am admirat partea de sud a Dobrogei.

Prima baie printre bolovanii din apa de la 2 Mai, ciorba de fasole de la terasă, peştele imens mâncat de Vlad (cât a costat? 100 RON?).

Vama Veche. Vila Doriana, baia de la miezul nopţii în lumina Lunii (cu melodia aceasta sunând pe plajă), dansul pe nisip (febră musculară apoi), întâlnit pe Iulian Tănase, discuţiile nocturne din foişorul pensiunii, toate acestea au creat amintiri frumoase.

Dincolo de toate, rămâne o constantă pe care am întâlnit-o şi la Blogtrip: am râs, am râs, am râs. Se râde cu lacrimi în excursiile astea, semn al unei bune-dispoziţii permanente!

Update: poze

O leapşă simpatică de la Sorin Tudor pe care abia azi mi s-a oferit şansa să o onorez:

Sunt o fiinţă profundă – recitesc din trei în trei ani Ulysse de James Joyce doar de plăcere. Mă consider un individ cu o intuiţie rezonabilă. În esenţă sunt o persoană bună şi încerc să nu-i rănesc pe alţii. Dar par a nu fi în stare să evoluez la următoarea etapă a vieţii mele, pur şi simplu pentru că petrec prea mult timp gândindu-mă la femei.

Astfel se caracterizează pe sine Neil Strauss în primele pagini din succesul său publicistic, tradus la noi, cu titlul Jocul Seducţiei. Cartea spune povestea unui “individ banal şi frustrat” care a ajuns în decurs de doi ani the world’s greatest pick-up artist.

O poveste fascinantă de-a lungul a 700 de pagini a unui individ care lucrează cu sine, se modelează – prin intermediul seduction community – pentru a cuceri cât mai multe femei.

Dincolo de tehnicile NLP, teoriile de psihologie socială biologie evoluţionistă (toate la limita vulgarizării) cu care membrii cuceritori jonglează în carte, mi-a atras atenţia ideea – religioasă la urma urmei – a sacrificiului de sine. A transformării de sine. Pentru a atrage femei, personajele cărţii recurg la o alchimie interioară, se transformă pe ei înşişi, se sculptează.

Marii seducători nu mint şi nu trădează.

Nu mică mi-a fost mirarea să aflu zilele trecute că există şi în România o mică comunitate de seducţie, reprezentată on line prin Scoala de Seducţie. Nu ştiu dacă sunt mai mulţi sau e doar unul singur în această şcoală, însă “O filmare cu mine, in 2005 cand abordam direct o fata frumoasa in restaurant Scoica din Constanta” mi-a smuls câteva zâmbete.

Citate din carte:

-Te cunosc?
-Oare se cunosc cu adevărat oamenii?”

Niciodată nu te apropii de o femeie de la spate. Întotdeauna vii din faţă, dar dintr-un unghi uşor, astfel încât să nu fii prea direct şi să nu pari războinic. Ar trebui să vorbeşti cu ea peste umăr, ca să nu pară că ai fi în stare să pleci oricând de acolo.

-Vrei să mă săruţi?
-Nu.
-Nici nu am susţinut ca ai putea.
-Mi s-a părut doar ca ai avea ceva în minte.

Zâmbeşte când intri într-o încăpere.

Scurt interviu cu autorul:

Rog îndurare pentru acest subiect frivol din care m-am încăpătânat să extrag totuşi puţin sens.

Ca un suflet sensibil ce sunt, mă declar primul fan al acestor cornuleţe cu gem:

Îmi era dor de o conferinţă bună şi am avut partea aseară de ea. Un desfăşurător bun al evenimentul a compilat Buddha, iar eu – umil epigon – încerc să nu mă repet.

Interesant este faptul că, înainte de conferinţă, eram prin Herăstrău, am scris pe twitter că sunt în parc. Doi oameni mi-au răspuns, iar unul dintre ei a reuşit să vină la plimbare.

La conferinţă, Florin Grozea a spus despre twitter ca filtru de informaţie.

Bobby Voicu a vorbit despre comunitate, comunicare şi zgomot (aici are prezentarea).

Adrian Soare a fost consistent (cu exemple, studii ca caz) şi-am reţinut/reamintit marea regulă a relaţiilor umane: să oferi mai mult decât primeşti. (prezentarea lui este aici)

Răzvan Exarhu, printre altele, a povestit şi faza de aici, continuată aici.

Au fost discuţii încinse despre un model de comportament pe twitter: daca e bine sa urmăreşti putin (cazul lui @eCostin, @manac) sau e bine să urmăreşti pe mulţi (cazul lui @bobbyvoicu, @adriansoare).
Am înteles la final că fiecare are alte ţinte şi doreşte să facă lucruri diferite folosindu-se de twitter.

Pentru mine, twitter-ul este un mijloc de a-mi lărgi aria de cunoscuţi/prieteni, de a afla poveşti şi de a face experimente sociale (aici sau aici).
E un mijloc personal prin care-mi semnific bucăţi mici de timp, un fel de micromanagement de sens. O mulţime de amănunte care înainte-mi păreau lipsite de sens, acum le încarc de semnificaţie comunicându-le pe twitter.

Astfel, twitter nu scoate la iveală sensuri ascunse din viaţa mea, ci inventeză sensuri care nu existau înainte acolo, îmbogăţindu-mă sau înnebunindu-mă.

La conferinţă mi s-a părut straniu şi nostim să comunic prin twitter cu cei din sală: @erosnicolau, @voiculesti (care m-a confundat cu gramo şi m-a întrebat, după conferinţă, cum ţin legătura cu studenţii), @SimonaStanescu, @pnicoleta (care nu era în sală).

Am avut onoarea să stau la masă între Cristina şi Roxana, să arunce Bobby cu o minge în mine în timp ce interveneam inspirat la microfon (“Bobby e un timp smerit”, “Lipsa de timp este o stare de spirit”) şi să rămân la o bere cu Raluxa, Marie Jeanne, Costin, Sorin etc.

Poze de la eveniment am găsit deocamdată doar aici (lista va continua), aici şi aici.