Student gras cu ochelari. Tramvai, mobil. – Da, am făcut bine la examen. Da, da, chiar sunt mulţumit de mine, am scris tot. Bine, bine, mai vorbim, see you. Ah, nu, am să trec şi pe la el. Da, see you,  da, da, see you.

Gigi Becali îşi face blog. Prima însemnare:
“Vreau să spun de la început că-mi bag […]-n blogul lui Dan Voiculescu”

Un nene la vreo 40 de ani cu alură de muncitor tocmai venea de la piaţă şi îşi urcă cu greu trei sacoşe mari în tramvai. Urcase el în ultima clipă şi, eliberat de imensul efort pe care tocmai îl făcuse, exclamă strategic: “Shit, ce greu a fost!”

El, 45 de ani, magazioner. Se întoarce acasă la soţie.
Ea: De ce dracu’ ai întârziat atât?
El: Am fost la net
Ea: Și ce dracu’ ai făcut tu la net?
El: Mi-am făcut blog.

Ea: Mi-au plăcut ultimele filme pe care mi le-ai recomandat, mai spune-mi!
El: filmele ca filmele, însă dacă încep să-ţi recomand cărţi, s-a spulberat deja minunata noastră prietenie, nu-i aşa?

Dar deschideţi poarta, turcii mă-ncongior
Vântul suflă rece fiindcă n-am blog.

Staţie de metrou, prostălan mare, masiv, cu guşă. Începe să caște. Cască în continuare. Acţiunea de căscare se reflexează pe sine ca fiinţa lui Hegel. Începe să se audă un şuierat. Nu, nu vine metroul. Acţiunea de căscare se deferlează în organele de simț ale celorlalţi. Căscat molcom, răbdător, orgasmic, tâmp. Prim plan, slow motion: el cască, e filmat din semi profil, camera se apropie de el înspre profil, el cască şi se întoarce uşor înspre cameră. Camera cască şi ea. Privire ambetată, extremităţi faciale cretinoide în genul celora despre care ai învăţat la biologie. Iritant. Iritant în modul în care este iritant în spatele gâtului clefăitul persoanelor de vârstă a treia. Se mestecă, se mestecă acţiunea de mestecare, limba plescăie slobodă prin gură şi auzi muzica sferelor bucale. Una din cele mai dureroase torturi ar fi atunci când cineva îţi clefăie la cinci cm de ceafă. Încearcă jumătate de oră acest exerciţiu ascetic şi vei deveni asasinul perfect.

Ea: Să-mi bag […] insistent în blogu mă-sii că de două ore scriu, am pus publică şi o […]. unde […] mea e TEXTUL??? deci, mor…jur, îmi vine să plâng, mă crezi? mai bine pierdeam 500 de mii.
El: Mă duc la marginea Bucureştiului într-un sat şi iau interviul unui şmecher local. “Ştiţi, va intervievez şi va public în blogul meu”. Îi iau interviul, îl public şi apoi îl fac cu ou şi cu oţet. A două zi apare la ştiri, înnebunit de nervi şi-mi transmite prin camera: “[…] crucea mă-tii, m-ai bălăcărit în blog, ha!?”
Câţiva privitori îl consolează. “Nu e posibil aşa ceva, cu blogul lui m-a nenorocit, râd şi neamurile de mine acum.”
Apoi apare la OTV cu bandă “Urmează crimă de pe blog!! Nu rataţi în direct şi în reluare. Crimă de pe blog.”

Ieri seară, ţigară. Alex, serios: “Nu ştiu, mă uităm azi pe trafic.ro şi am văzut că…”

El ardelelean, noi moldoveni.
Noi: Ne împrumuţi şi nouă aparatul foto pentru două zile cât stăm în Cluj?
El: (urmă facială de ezitare speriată) Da…
Noi: Mulţumim El: de ce-mi mulţumiți!? Doar mi-l daţi înapoi, nu-i aşa?
A două zi i-am pierdut husA.

– Tu eşti Mircea?
– Hai pa!