Eram pe la Universitate şi mă îndreptam către Cişmigiu când am văzut pe twitter mesajul lui Adrian Mironescu. Mi-am zis să trag o fugă şi până acolo. Ajung, lumea era adunată în jurul unei mese. Adrian, la fel.
Mă aşez pe un scaun şi-i dau un sms. Uită-te în spate. Îl primeşte, se uită, ne zâmbim, mai stau două minute şi o şterg.

De pe drum îi dau mesaj la care îmi răspunde şi-mi urează şi el baftă. Am ajuns în Cişmigiu zâmbind.

*****
Azi m-am simţit mistic.