Sunt trei chestiuni mai mult sau mai puțin valide, dar pe care le-am întâlnit în ultimul timp în diverse conversații și care, pentru mulți, constituie motive de optimism:
1. Știința și medicina avansează.
Sunt șanse mari ca expresia “cum îți așterni la tinerețe, vei dormi la bătrânețe” să nu mai fie valabilă. Probleme pe care le avem acum cu sănătatea se vor rezolva în următoarele decenii. Ochi obosiți, plămâni afumați sau predispoziții genetice ajutate de un stil de viață nesănătos, toate nu vor conta și vor fi rezolvate dintr-o tastă de calculator.
2. Organismele se adaptează.
Știi cazul cu acele cadavre pline de chimicale care se descompun altfel decât o faceau până acum? Ideea e simplă: corpul se adaptează după condițiile de mediu și de hrană. Suntem cel mai adaptabil animal, iar evoluția ne-a învățat să improvizăm din mers.
Suntem mai rezistenți decât bunicii nostri la poluare și la mâncare proastă, la fel cum copiii și nepoții noștri vor fi mai căliți decât noi chiar și când e vorba de radiațiile telefonului mobil.
3. Se vor găsi soluții pentru toate crizele actuale.
Mersul lucrurilor ne arată că rezolvările creează alte probleme în viitor, dar cel puțin de problemele prezentului vom scăpa.
Dezvoltarea marilor orașe din secolul XIX s-a izbit de o problemă care până atunci reprezenta o soluție: calul. Animale de povară și transport, o dată cu expansiunea orașelor, caii deveniseră o problemă sanitară și logistică. Deveniseră prea mulți, mureau pe capete în mijlocul bulevardelor (iar municipalitățile nu mai dovedeau să-i ridice) și, în plus, bălegarul lor atotprezent era un permanent focar de infecție.
Problema nu s-a rezolvat prin mai puțini cai sau printr-o altă organizare a cailor. Soluția a venit prin apariția automobilului (care la acel moment era o idee eco), iar caii au dispărut ca problemă.
În schimb, au apărut altele, dar ce mai contează? Problema veche a fost rezolvată.
Gândește-te la încălzirea globală, la resursele finite pe care le folosim acum sau la prețul petrolului. Toate se vor rezolva.
Specia umană a dat dovadă de infinite resurse de creativitate, iar soluțiile se vor ivi din locuri mai puțin bănuite.
Lista de mai sus nu este cea mai științifică prezentare, dar poate încălzește pe cineva prea sperios, ipohondru sau grijuliu peste măsură.
PS: Pentru cei haioși: cele trei motive nu încurajează la delăsare.
Da, da, optimism pentru viitor, insa ce facem cu azi, acum?
Cand cei din generatiile viitoare vor avea de exemplu un remediu sigur si rapid pentru SIDA se vor confrunta poate cu o alta boala fara leac si tot asa. Ce ai zis tu sunt lucruri optimiste pentru noi, cei ce traim in prezent.
Ar fi bine ca din motive de optimism sa devenim delasatori, insa azi nu e asa.
Suntem delasatori din lipsa de motivatie, din faptul ca nu ne cunoastem indeajuns si nu stim ce vrem, suntem delasatori pentru ca…..lasa ca inca merge si asa.
Am colegi la birou, tineri, care au intre 23-27 de ani si care stau cu parintii, iar toti banii ii dau pe haine, mancare, vicii, iesiri in club si atat. Avem diferite discutii intre noi. Si unii zic cu asa nonsalanta….ca or sa se rezolve lucrurile, ca om vedea ce om face mai incolo, ca de ce sa ma stresez acum de tanar.
Ei, asta va face sa le fie mai rau mai incolo. Nimeni nu vine si iti pune in brate in ziua de azi. Iar sa te trezesti pe la 30 si ceva de ani fara mai nimic construit, e greu. Inseamna ca niste ani buni din viata i-ai irosit degeaba.
Am 40 de ani, o cariera ce imi aduce satisfactii f mari si am azi, dupa o perioada in care am tras tare beneficii de tot felul. Imi permit mai multe financiar, am posibilitatea sa am parte de mai mult timp liber, pot sa o sprijin pe fiica-mea, care are 9 ani, sa faca lucruri pentru dezvoltarea ei.
Multi tineri mi se par ca nu sunt realisti, ca habar nu au ce inseamna greutatile, ca vor totul de-a gata, fara nici cel mai mic efort. Aveam o perioada in care tot ce doream era sa pot sa dorm pana la 8 macar. Ma trezeam la 6 – copil de dus la scoala, job inceput la 9 etc. Dar am facut asta o perioada. Acum merg la 10 la birou, pot sa lucrez si de acasa cand vreau.
Am plecat de la ceva si am dat in altceva. Eiii, noi femeile.
Esti optimist, ce mai!
Optimismul este intotdeauna un lucru bun 🙂