Recunosc că am pornit discuția pe Facebook cu un oarecare spirit ironic (referindu-mă în subsidiar la acele articole de tipul Top 10 lucruri pe care trebuie să le faci după ce ai mâncat) și fără mari speranțe de răspunsuri.
Nu a fost așa şi mulţumesc pentru deschidere. Răspunsurile au fost serioase, în unele cazuri, destul de personale şi au depăşit cu mult graniţele topului.
Un scurt rezumat ar cuprinde următoarele greșeli pe care le fac oamenii atunci când se îndrăgostesc:
– faptul ca le trece. 🙂
– uită de ei și de ce este important pentru ei
– una din ele e sigur cea în care recunoști că ești îndrăgostit
– sunt conduşi de necesităţi fiziologice şi psihologice
– cel mai bine este să nu te îndrăgosteşti
– uită să se mai îngrijească de ei înşişi şi aşteaptă să o facă doar celălalt
– dacă se îndrăgostesc de altcineva, se dezîndrăgostesc de ei înşişi
– să laşi impresia că eşti prea îndrăgostit sau că nu eşti deloc
– prima şi cea mai “gravă” este … că se-ndrăgostesc. Apoi, celelalte vin .. cascadă!
– nu fac greşeli! ”greşelile” lor sunt constructive
– îşi pierd simţul realităţii. Nu mai sunt realişti, au senzaţia că omul respectiv e perfect
– oamenii îndrăgostiţi nu fac greşeli. 🙂
– nu învaţă din greşeli
– îndrăgosteala reduce din iq-ul celui îndrăgostit
– începi sa idealizezi persoana de care te-ai indragostit
– începi să nu mai fi tu, ci vrei să pari ceea ce nu eşti, deci nu mai eşti natural în comportament
– îi fac dependenţi de mulţumirea şi fericirea partenerului într-atat de mult încât intră în “sevraj” dacă acesta nu le mai are
– dacă imputăm ceva dragostei este că ne face să vedem uşor distorsionat realitatea
Concluziile mele:
A te îndrăgosti nu este un act de imprudenţă de care trebuie să ne ferim în drumul nostru către maturizare. Dimpotrivă, e ceva ce trebuie căutat şi preţuit.
A te îndrăgosti nu te face să uiţi de lucrurile importante în viaţă. Dimpotrivă, este unul dintre cele mai importante momente ale vieţii.
Distorsionarea realităţii nu este monopolul iubirii. Suferinţele, bucuriile, resentimentele, ura, drogurile, alcoolul, dezamăgirile sau entuziasmele, toate acestea ne fac să vedem distorsionat realitatea. Întrebarea este: când realitatea nu este distorsionată?
În medie, oamenii care iubesc sunt mai puternici decât cei care nu iubesc.
Auzisem la stiri o prostie de genul cum ca indragostirea este interzisa, este asemeni unui drog sau ceva in genul.
S-a dovedit stintifc ca un sarut stimuleaza mai mult decat o bucata de ciocolata…
Deci sunt prea multe lucruri care sunt in defavoarea dragostei…
Sunt total de acord cu “Oamenii care iubesc sunt mai puternici decât cei care nu iubesc”
As adauga “Oamenii care se simt iubiti sunt mai puternici decat cei care nu se simt iubiti”…am simtit pe pielea mea.
O iubesc…dar habar nu aveam sa ii arat asta (sau ii aratam in moduri practice, pur barbatesti) si cateodata ea imi exprima ca nu se simte iubita, inteleasa, implinita. Si de cand imi spune si vorbim mai mult…stiu si eu ca o imbratisare dimineata la trezire pe neasteptate si un buchet de flori intr-o zi oarecare sunt mici gesturi care ei ii exprima anumite lucruri…nu inteleg eu exact…dar daca ea zice, e ok!
Noi barbatii nu prea stim sa facem din astea, dar asta nu inseamna ca nu avem la dispozitie o viata intreaga sa invatam. E un efort cateodata, mi se par fleacuri alteori, trebuie sa am rabdare, dar, na, o fac pe ea fericita si asa sunt si eu fericit.
Tocmai din aceste considerente…voi ce spuneti ? Nu cumva nu mai existain ziua de azi dragoste, ci doar avem iluzia ca mai exista ? Eu asa vad lucrurile.