Textul nu se va ocupa de Timbaland in general sau prodigioasa lui cariera de producator/artist, ci doar incearca  cu ajutorul ultimului sau hit “Give it to me” cantat alaturi de Nelly Furtado si Justin Timberlake, sa analizeze un specific de mentalitate.
In versurile acestei melodii Timbaland nu face deloc economie a se prezenta pe sine ca un tip ce merita a fi luat drept exemplu de reusita.
Hiturile sale constituie punctul fierbinte al oricarei petreceri (When Timbo is in the party, everybody put up they hands), hituri pentru ca castiga o multime de bani in comparatie cu altii (I get a half a mil’ for my beats, you get a couple gra-an-and). De asemenea, aflam ca este un super producator (I’m a real producer) in comparatie cu altii (and you are just a piano man), un super producator extrem de respectat (I’m respected from Californ-I-A, all the way down to Japan) al carui succes este greu de egalat (Somebody need to tell them that they can’t do it like I can).

Caracterizarea sa nu este neaparat exagerata, insa este extrem de agresiva de vreme ce vine chiar de la persoana in cauza. Succesul sau este social, profesional si personal (in comparatie cu brothers from the hood, niggas…). Valorile ce contureaza o stima de sine sunt sensibil valorile raportate la grupul de referinta (cei care sunt la randul lor producatori, cei care doresti sa lanseze hituri etc.) De asemenea, succesul nu este dat doar de castigul financiar, ci si de aprecierea si respectul celorlalti ce se traduce in influenta si putere simbolica intr-o anumita comunitate.

Autoprezentarea sa subiectiva drept o persoana puternica si plina de succes se intalneste cu realitatea in sine (chiar este o persoana puternica si plina de succes). Atunci, se pune intrebarea, ce rost mai are sa accentuezi un fapt deja cunoscut de cei fata de care vrei sa pari o persoana puternica si plina de succes? Par exagerat daca ma duc cu explicatiile pana la razboiul de secesiune, segregarea si lipsa unei burghezii negre?

Poate parea o exagerare, daca ne gandim ca in cadrul aceleiasi melodii Nelly Furtado nu are nici un complex sa le prezinte pe sine in acest mod:

I’m a Wonder Woman, let me go get my rope
I’m a supermodel and mami, see mami
Amnesty International got bankdrupt, I’m on top, on lock
Love my ass, love my abs in the video of “Promiscous”
My style is ri-dic-dic-diculous, ‘diculous, ‘diculous

Iar modestul de Justin nu se lasa nici el mai prejos:

We missed you on the charts last week, damn, that’s right you wasn’t there
If se-sexy never left, then why’s everybpdy on my shi-it-it
Don’t hate on me just because you didn’t come up with it
So if you see us in the club, go on and walk the other way
Cause our run will never be over, not at least until we say.

Asadar, succesul in sine este mai putin important decat prezentarea lui ca succes. Nu conteaza doar sa am succes, ci trebuie in plus sa export agresiv imaginea ca am succes. E totusi o regula generala, cu totii ne dorim nu doar succesul in sine, ci si perceptia in ochii celorlalti ca avem succes. De ce acest lucru? Pentru ca succesul este o valoare relativa la ceilalti, la o comunitate, la un grup de referinta. Si, in plus, devenim din ce in ce mai contienti cu totii, de importanta si dezvoltat din ce in ce mai agresiv modalitati de manipulare a perceptiilor celorlalti. Pentru a ne castiga o mitologie personala e nevoie de mai mult decat bani, succes in sine, realizare profesionala.Toate acestea trebuie coagulare intr-o imagine unitara, coerenta ce se traduce in celebritate, proiecte grandioase si onorarii exorbitante.

Revenind, acest model nu este specific unei anumite comunitati (afro-americanii) sau unei caste profesionale (cantaretii, staturile etc.) ci este lectia unui Occident pragmatic si super constient de valoarea sa.In comunitatile traditionale (in care se include si Romania), individualitatile continua sa fie inca vazute ca elemente dereglatoare a coeziunii a comunitatii. De aici, franele pe care le resimt toti ce vor sa se afirme sau sa-si promoveze proiectele inedite. De aici, accentul de cele mai multe ori exagerat pus pe virturi morale ca modestia, cumpatarea, moderatia etc.
Impresia mea este ca, dincolo de inevitabilele excese, acest tip de mentalitate denota o tip de gandire cu un grad mare de randament mundan. Think big shit…