The Return of Patriarchy  este titlul articolului lui Phillip Longman, un profesor american autor al cartii The Empty Cradle: How Falling Birthrates Threaten World Prosperity and What to Do About It (New York: Basic Books, 2004). Teza lui de baza este simpla: societatile prospere (welfare societies) devin din ce in ce mai patriarhale de vreme ce rata natalitatii este mult mai ridicata in randul segmentelor coservatoare. Bazata pe aceasta idee, predictia sa este faptul ca generatiile viitoare vor fi formate cu preponderenta din oameni cu valori religioase traditionale.
Studiile demografice arata ca in Asia elementul masculin  este majoritar, barbatii noilor generatii vor avea probleme in a-si gasi sotii, insa vor gasi cu siguranta o supapa in nationalism si fundamentalism. E o situatie destul de ingrijoratoate de vreme de SUA sunt incapabile demografic de a sustine un rol imperialist in lume (de asemenea,l decaderea Imperiului Britanic a fost strans legata de scaderea natalitatii la inceputul secolului XX).
E un cerc vicios: cresterea numarului de persoane ce ies la pensie este efectul scaderii numarului de tineri care ii pot inlocui pe piata muncii. Guvernele sunt obligate sa creasca taxele pentru a sustine social pensiile, tinerii vor resimti aceasta presiune si-si vor permite din ce in ce mai putini copii. Un exemplu este mostenirea genetica si culturala a celor nascuti in boom-ul de dupa al doilea razboi mondial: miscarile culturale din anii ’60-’70 si-au limitat efectele prin incapacitatea de a se reproduce demografic in comparatie cu parintii lor traditionali. De asemenea, europenii ce se considera “cetatenii au lumii” sunt cei care nu prea sunt dispusi aibe copii (se pare ca exista un algoritm istoric care explica tendinta catre infertilitate a elementelor seculare dintr-o societate).
E fapt interesant este modalitatea prin care societatile arhaice isi reglau rata demografica de crestere: oferind femeilor pozitii sociale si culturale inalte (devenind preotese, artiste, vrajitoare, razboiniceetc) ca alternativa la maternitate. In schimb, in epoca contemporana, un semn al decaderilor valorilor patriarhale (in concluzie, un indiciu al infertilitatii unei societati) este gradul ridicat de toleranta sociala fata de nasterile ilegitime (in afara casatoriei) cum se intampla in mod vizibil in tarile scandinave.

Este citat un economist feminist, Nacy Folbre care spune ca “controlul patriarhal asupra femeilor tinde sa le creasca specializarea asupra reproductiei, avand efecte imediate asupra calitatii si cantitatii investitiilor acestora asupra generatiei viitoare formata din copii ce vor primi din ce in ce mai mult atentie din partea unor mame ce se bucura de putine alternative in a gasi alte scopuri in viata. In mod evident, exista si anumite dezavantaje ale unei societati patriarhale: este citat cazul Romei antice (care a fost nevoita la un moment dat sa introduca taxe pe burlacie (bachelor taxes), intr-o societate prospera deliciile burlaciei fiind incomparabil mai mari decat resposabilitatile paterne (nights spent enjoyably at banquets with friends discussing sports, war stories, or philosophy, or with alluring mistresses, flute girls, or clever courtesans).

Many childless, middle-aged people may regret the life choices that are leading to the extinction of their family lines, and yet they have no sons or daughters with whom to share their newfound wisdom.

Asadar, revenind la teza initiala care devine concluzie, se poate spune ca societatile avansate devin din ce in ce mai patriarhale whether they like it or not. Incapacitatea societatilor occidentale in a se reproduce pune sub semnul intrebarii viitorul modelului liberalo-capitalist pe care aceasta incearca sa-l exporte in lume.  Cu date sociologice si istorice, Phillip Longman pare sa spuna printre randuri ca secolul XXI va fi destul de religios, insa concluziile sunt mult mai cuprinzatoare decat atat. Daca doriti sa cititi articolul integral, o puteti face aici: The Return of Patriarchy