Știind că mergem la munte în week-end şi anunţându-se o vreme o vreme ploioasă, un amic mă întreabă îngrijorat:
“Şi cu ce maşină vă duceţi?”
“Cu un Amarok”
“Ah, e bine!”
M-am bucurat să găsesc cel puţin un prieten care îmi împărtășea părerea bună despre Volkswagen Amarok. Mi-a plăcut de prima dată (anul trecut) când l-am văzut într-o parcare şi, după ce am testat Rangerul, mi-am dorit și un Amarok, cel puţin pentru a avea un termen de comparaţie.
Înainte de week-end citisem destule despre maşină pe site-urile de profil (de exemplu, automarket.ro sau autolatest.ro), dar surpriza avea să vină în ziua testului, în parcarea celor de la Porsche Bucureşti Nord. Urma să am la dispoziţie un model nou cu transmisie automată în 8 rapoarte şi o motorizare bi-turbo cu o putere de 180 CP.
A doua surpriză avea să fie comportamentul la drum lung. Seara, pe timp de ploaie, rulând pe noua autostradă către Ploieşti, am simţit cât de bine este construită această maşină. Se aşază bine pe asfalt, e mai stabilă decât ai presupune judecând după gabarit, iar cutia automată este de vis. Schimbă când trebuie, se mulează foarte bine pe dorințele tale, are reprize uimitoare de acceleraţie, iar rezultatul este simplu şi eficient.
A treia surpriză este silenţiozitatea motorului în comparaţie. Iniţial, am dat vina pe cutie, dar chiar şi în modul manual, te surprinde cât de puţin auzi zgomotul motorului.
A patra surpriză – neplăcută, de această dată – s-a legat de o porţiune de teren accidentat (un drum comunal plin de gropi acoperite cu apă) unde Amarokul a dovedit un balans destul de obositor. Ironia face ca pe același drum să fi merg și cu Rangerul care s-a comportat mai bine dovedind o rigiditate binevenită.
A cincea surpriză este un moft pe care mi-l recunosc. Pe modelul testat nu am găsit posibilitatea să ascult muzică de pe un stick USB. CD-uri nu mai am de multă vreme, iar în acest week-end, prin munți, am fost nevoit de multe ori să ascult Radio Trinitas (ați observat cât de bine se prinde?)
Mă așteptam – îmi povestise Doru Panaitescu câte ceva – la un consum decent și cu 9.8l/100km a depășit concurentul de la Ford cu care am scos 10l/100 km chiar și în condițiile în care cu Amarok am mers mai mult în afara asfaltului.
În concluzie, Amarok e o mașină chiar reușită, nu e doar o încercare timidă a celor de la Volkswagen de a face un pick up pentru a mai bifa o categorie și a mai câștiga o oarecare cotă de piață. Este o apariție recentă care s-a poziționat deja pe podium într-o bătălie cu modele care vin de la constructori mai experimentați în această zonă: Ford Ranger, Toyota Hilux, Mitsubishi L200 sau Nissan Navara.
Cum am doar un termen de comparație din această gamă concluzia mea e următoarea: Amarok e mai silențios, se conduce mai ușor și e mai agil pe șosea decât Ranger. În schimb, la Ranger găsești un interior mai plăcut și mai practic, plus un comportament off road mai bun.
Ambele modele sunt poziționate premium și depinde doar de gusturi, necesități și de senzația lasătă după un test drive pentru a te decide care este cel mai potrivit pentru tine.
