M-aș fi așteptat – din rațiuni ce țin de fluxul spectatorilor – ca stadionul să fie undeva izolat, la marginea orașului, însă nu a fost așa. Santiago Bernabeu este între blocuri şi l-am găsit imediat cum am ieșit de la stația de metrou cu acelaşi nume.

Intrarea a fost 15 euro, însă a meritat fiecare cent. Nu este doar un stadion celebru al unei echipe mari. Mi-a părut un loc care spune mai multe decât arhitectura propriu-zisă. Un templu modern care te striveşte prin mărime, înălțime și adâncime. Prin istorie, pasiunile stârnite și aproape-certitudinea de-a găzdui povești mari în viitor.

Mi-a plăcut impresia de grandios, de mare. Mesaje, sălile prin care am trecut erau dincolo de orice jumătate de măsură. Cea mai bună echipă a secolului XX, cei mai mulți jucători care au primit Balonul de Aur și Gheata de Aur, săli întregi cu premii și cupe, pereți cu poze cu echipa de-a lungul timpului, filmulețe, faze memorabile, legitimația lui Zidane, senzația că Real Madrid nu este mare doar în Europe, ci în toată lumea. Ideea că Real Madrid nu este doar o echipă de fotbal, ci o poveste, o legendă, un nume.

E primul stadion de o asemenea amploare pe care îl vizitez, am încercat să-mi imaginez cum răsună uralele celor 80.000 de spectatori atunci când toate locurile sunt ocupate și m-am cutremurat. A atinge mingea in timp de 160.000 de ochi de privesc bănuiesc că este un sentiment magic.â

Totul a fost valorificat și prezentat ca parte a poveștii Realului. O imensă masinărie de branding a făcut din orice prilej de amintire, de profit, de-a câștiga noi fani. Totul a fost într-atât de valorificat încât te fotografiai singur în fața unui perete, iar printr-un soft special Cristiano Ronaldo era inserat în poză lângă tine. Când este vorba de un brand, distincția între iluzie și realitate nu mai contează. Lucrul cel mai important este coerența. Este un asemenea exces și trucaj parte dintr-un mare mecanism de fabricare de imagine la scară mare, trădează resursele enorme puse la dispoziție, resurse care vorbeste despre puterea și amploarea universului Real Madrid.

În magazinul cu suveniruri găseai biberoane, cărți de joc, mingi, laptopuri și alte multe minunății. Toate erau ambalate cu însemnele Realului și purtau dorința de-a perpetua gloria și legenda echipei.

În ciuda exceselor împinse de echipa de marketing, mi-a plăcut locul. Deși stadionul era gol, iar spectatorii și echipa lipseau, am avut senzația unui proverb african: leul este respectat și temut chiar și atunci când lipsește.

[toate pozele]