* O vorbă spune că nu sunt interesanți decât oamenii care ascund mai mult decât arată. De la un anumit nivel, toţi ascundem mai mult decât arătăm, însă dacă faci câţiva paşi mai departe, realizezi că ascunzi mult tocmai pentru că arăţi mult.
Cineva mă întreba recent pe Facebook – unde, de la un timp, mă simt mai în largul meu decât pe twitter – dacă îmi este cunoscut cuvântul “personal” sau “privat” de vreme ce comunic atât de multe, scriu atât de mult și mă dezgolesc cu atâta ardoare.
* Când dăruieşti mult – există o mare cantitate de dar în orice activitate prodigioasă – resursele interioare în loc să scadă, cresc şi încet-încet schimbă peisajul intim al unui om.
* Mă preocupă problematica darului încă de la primele lecturi, însă abia recent am realizat că a fi în dar înseamnă a fi tu însuți. Ești cel mai aproape de centrul ființei tale atunci când dăruiești. A fi în dar este mai important decât a fi în adevăr.
* Deși am renunțat la filozofie și-am devenit în ultimul timp mai activ(ist), nu-mi pot reprima acest filon autoanalitic și nu-mi pot abține întotdeauna un anumit tip de limbaj (pe care mulți în consideră inutil de prețios) prin care îmi filtrez emoțiile și gândurile. Nu stau să-mi analizez fiecare umbră a fiecărui gând, însă caut a mă cunoaște și a mă desfășura pe mine însumi în toate posibilitățile și în toate avatarurile posibile.
* Uneori – tocmai pentru că mă regăsesc atât de cerebral și puțin empatic – mi se pare că am inteligența emoțională a unei gâște.
* De vreme ce viața mea erotică preocupă pe mulți, țin să aduc o oază de liniste în viețile unora și să precizez că fac mai puțin sex decât cred cei care-mi invidiază presupusul succes la femei și mai mult sex decât cred ceilalți.
* Cu siguranță – un secret și un paradox pe care mulți adolescenți de 30 de ani nu l-au aflat – succesul la femei ți se întâmplă atunci când ai treburi mai importante decât preocuparea și grija pentru succesul la femei.
* “A vorbi fără ironie de propriile succese este semn de mare mitocănie…”, spunea undeva Cioran.
* Cred că am ajuns un brand personal atunci când convingerile mele (exprimate în articole de-a lungul timpului) au luat forma implicării sociale (prin Lecturi Urbane).
* Generozitatea este singura cale a dezvoltării personale.
Ah, ai cel putin 2 paragrafe in care ai dat-o bine!
Cred că intuiesc la ce te referi:)
Si eu cred ca intuiesti 🙂
pink floyd? nice nice 🙂
Postul asta imi aminteste de o biografie celebra;) imi scapa titlul din pacate. imi zici tu cu ce seamana? sigur l-ai citit.
Eu cred despre mine ca sunt foarte cerebrala, deasemenea, sunt empatica si am inteligenta emotionala. Dar si faptul ca am perceptia propriilor calitati, imi da un aer arogant in ochii multora (mai ales ai acelora pe care ii iau peste picior; dar sunt si unii care nu sunt vizati si se ataca singuri, cand ii lezeaza sentimental vreun comentariu de-al meu…ca uneori lovesc si adiacent). Asa ca nicicum nu e bine, oricum o intorci.
Mie imi place de mine. Si de tine.
“generozitatea e singura cale a dezvoltarii personale” – nu stiu daca propozitia e adevarata, dar cred ca dezvoltarea personala vine fie ca vrei, fie ca nu.
Si mai cred ca nu poti vorbi de ‘dezvoltare’ atunci cand reduci din start alte posibilitati, pentru ca nu-i asa, reducand, nu dezvolti…
Nu vreau sa aduc un comentariu negativist, e plina tara asta de negativism, dar am simtit cumva, ca lasand fraza la urma…ea era cea mai importanta.
🙂 Crestem.
Sa daruim in grup si organizat, deci:)
Cred ca cel mai important lucru este de a fi in adevar, nu de a fi in dar, cum ai zis tu. “A fi in dar” o consider o urmare a “a fi in adevar”. Pentru ca doar daca vei cunoaste adevarul despre tine insuti vei sti ca vocatia ta si a fiecarui om este generozitatea si oferirea iubirii.
este bine ca ai inceput sa renunti la filizofie:)
in schimb nu cred ca succesul la femei vine atunci cand nu esti preocupat de asta…eu cred ca daca vrei sa ai succes trebuie sa te tii de meserie:)
“ascunzi mult tocmai pentru că arăţi mult.”
Poti explica mai in detaliu ce inseamna asta? Da si doua exemple… 🙂