Sambata, suna cineva: hai in Vama, .nu pot, hai in oras, n-am chef, sunt ocupat.
Duminica, suna alcineva. Hai pe la mine, nu pot, n-am chef, sunt ocupat.
Luni, mesaj: bere? Culpabilitatea refuzului de sambata ma obliga sa ies. Ma duc cu gandul sa beau o bere si apoi sa plec. Prafuri: am ajuns pe la trei acasa.
Marti, messenger: hai in oras, au venit baietii din Vama, hai la ascultat povesti. Trebuia sa ne vedem la 20:00, mi-am zis ca beau o bere si pe la 21:00 o tai. Prafuri: hai ma, mai stai, sa mergem cu totii acasa.
Miercuri dimineata, suna A. din Cluj (care sunase si marti). Am ajuns in Bucuresti, ghici la cine o sa stau?. Seara iesim iar cu totii si pentru motivul “hai sa vedeti ce prietena minunata am” (A. din Cluj).
Derulam tot ce s-a intamplat in noaptea de miercuri spre joi si ajungem secventa cu
Joi dupa-amiaza, hai la Motoare, hai la Valea Regilor. Bun.
Vineri seara, hai asa, hai alea-alea. Hai si voi sa vorbim de asa.
Sambata dimineata, iesi si cumpara aia.
Sambata seara-noapte, hai la ziua Andreei. Hai hai.
Duminica dupa-amiaza: hai sa vedem un film la asa acasa, luati si voi doua sticle de bere, va asteptam.

Duminica nu m-am dus. Obosisem de atata viata sociala. Nu obosisem psihic, ci fizic si financiar. Ieri m-a sunat din nou Gabi sa ma intrebe de ce nu mai scriu la blog. Ma cam enerveaza, doua-trei zile nu scriu nimic si imediat ma suna: de ce nu ai scris nimic azi, ce s-a intamplat, cand imi dai manuscrisul ala?

Replicile saptamanii:

– Nu ma lasati singura! (ea)
– De la 14 ani visez sa am casa mea. Acum o am si nu ma simt fericit, ci doar mai linistit in chestiunea asta. Au aparut alte probleme insa… (el)
– Eu am o problema cu singuratatea, imi este frica sa fiu singur, sa ajung singur. (el)
– Esti un magar, Adi! (ea)
– Cata bunastare afectiva zace in coaiele tale? (el)