Născută la țară, lângă Dunăre, educată la oraș, a cules polenul a două facultăți bucureștene și părea că totul îi merge bine până când a întâlnit un moldovean crescut la oraș, cu apucături rurale, și bezmetic rătăcit printr-o facultate ieșeană.
Se culcă devreme, nu sare peste micul dejun și mi-a redefinit standardele curățeniei în casă. Eu sar peste micul dejun și mă culc târziu, iar contrastul pare atât de evident încât prietenii nu-și pot reține uimirea Cât noroc să fi avut să găsești o fată ca ea!.
Nu am găsit-o eu, m-a găsit ea pe mine, mi-a aruncat un zâmbet pe trotuarul din fața Spitalului Colțea și apoi mi-a lăsat momeala într-un mail. De la acel zâmbet până când s-au deschis porțile cetății, asediul a fost lung și a cuprins multe tactici de învăluire.
Își scrie cumpărăturile pe o foaie de hârtie (neam din neamul meu n-a făcut așa ceva), strâmbă din nas ori de câte ori uit să cumpăr pâine, m-a învățat să nu mai beau apă de la robinet și a dublat factura la întreținere cu dușurile ei dese.
Este o permanentă lecție de modestie pentru un arogant notoriu ca mine și e angajata lunii ce are acasă un blogger trântor cu nasul prin cărți și cu vise neîmplinite de expediții motorizate.
Se bucură când îmi iese câte un lucru, se încruntă când mă găsește lipsit de chef și duce o luptă de gherilă să mă convingă să mă las de fumat. De la apropouri subtile și glume ironice până la site-uri despre efectele tutunului.
E curioasă, citește, se documentează și toată iarna s-a trezit la șapte dimineața pentru a citi jumătate de oră în franceză ca abia apoi să se pregătească de mers la birou.
Gătește cu laptopul lângă ea (ascultă muzică, caută rețete), m-a făcut să uit de gogoșile de la mama și îi place când îi spăl vasele.
Mă stresează cu întrebări când mă prinde uitându-mă la vreun meci (cine joacă, unde joacă, pentru ce joacă, cât a fost scorul în meciul celălalt, ăsta e Lampard?), se oftică când pierde la șah și la table și o ador când, la drumurile lungi, adoarme în dreapta mea.
Am cărat-o în adidași prin munți, ne-am speriat împreună de urs sau de mistreț (nici acum nu știm precis ce-a fost după acel tufiș) și – spre totala mea uimire – i-a plăcut la cort.
E corectă până în vârful degetelor de la picioare. E atât de corectă de parcă n-a crescut în România, de parcă a avut alți părinți și alți profesori.
Are apucături de prințesă, deși nu îi place să recunoască, e o pisică uneori jucăușă, alteori leneșă, dar când situația o cere are un sânge mai rece decât vipera de stepă când stă la umbră.
Uneori este atât de subtilă încât am nevoie de un manual de hermeneutică pentru a-i descifra toate semnele, uneori e răbdătoare de parcă are de-a face cu un copil care întârzie să se lovească cu capul de pragul maturizării, iar alteori e afurisită și indispusă din te miri ce.
Nu știu dacă ne luam, nu știu dacă e bine să ne luam, nu știe că doream să scriu acest articol, dar prezentul îmi vorbește despre… o fată ca ea.
M-ai facut sa plang!:)))
Cea mai frumoasa declaratie de dragoste:)
multa iubire 🙂
idem Lavinia, pretuieste-o 🙂
off, dar frumos ai mai scris despre ea!
frumos … in 75% din cuvintele tale ma recunosc … cred ca si sotul meu este (cel putin sper) de aceeasi parere ca tine …
sa nu o pierzi … ar fi pacat … viata este mult mai frumoasa in doi … iar asa un doi, mai rar …
ta petit bebe d’amour 🙂 l’amour existe encore…!
Fata din vis 🙂 !
Te invidiez, dar si te felicit, norocos mare ce esti! Nu are si o sora geamana, o ruda cu aceleasi gene? Vreau sa i-o prezint lui fiu’miu.
Daca ai fost suficient de atent la ea incat sa vezi toate astea inseamna ca o iubesti!Si ca te iubeste mult!Si ca nu stiu daca ii oferi ce are nevoie(asta apropo de “ii spal vasele” care ascunde multe…)!Sper sa-i poti pastra dragostea si sa fiti fericiti!
Ce norocoasă este că scrie cineva atât de frumos despre ea…:)
Misto advertorial 🙂
Doru a căutat ceva informaţii despre vipera de stepă şi a ajuns la articolul ăsta :))
Alex, e o ipoteză inedită:))
cred ca amandoi sunt norocosi
ea- ca cineva a vazut toate astea in ea
el- ca a gasit pe cineva care poate fi apreciat atat de mult
o frumoasa declaratie de dragost
Mda… cam asta este meritul lor. Pot face un barbat chiar sa creada ca zboara. Dar atentie… cu cat zborul e mai placut cu atat poti cadea de mai sus. Si totusi o clipa de perfect merita orice risc…
Si eu mi-as dori un baiat ca tine. Te-am remarcat pentru ca-mi aduci aminte de cineva, un tip la fel de smart si carismatic ca si tine. Tu ai ceva din el, el are ceva din tine. Din pacate pentru mine …. n-am mai avut rabdarea asediului lung, iar acum regret. Frumoasa iubirea, mai ales cand drumul pana la ea e presarat cu piedici, lupte, iar la final cu-o cucerire.