Nu ma uit la televizor si nu prea citesc ziare: daca e ceva de aflat, voi afla oricum. Incerc sa nu ma las consumat de istoria imediata, sa nu cheltui energie cu balastul stirilor zilnice si sa nu-mi dau cu parerea despre evenimente despre nu stiu mare lucru si despre care sunt altii mai in masura sa se pronunte.

De asemenea, nu sunt consumat de politica, cu atat mai mult de politica specifica acestui spatiu. Nu ma dezamageste pentru ca nu exista asteptari conturate si nu ma intereseaza pentru ca viitorul meu spiritual cu siguranta nu va fi afectat decisiv de ceea ce se intampla la aceasta frecventa a evenimentelor.

Cautarea propriei identitati este singura atitudine politica ce mi-o asum si cred ca in viitor politica va tine cont din in ce mai mult de aceasta trasatura fundamentala a unui om. Ma intereseaza mai mult mitologia din spatele existentei mele decat daca cutare partid este cu adevarat de stanga sau nu, ma intereseaza mai mult islamul ca sinteza culturala decat daca atacul Iranului ar fi sau nu o actiune oportuna, ma intereseaza mai mult conditiile culturale ale expansiunii Chinei decat m-au interesat alegerile din Franta. Este o mica nuanta aici.
Desi o cunosc si inca incerc s-o urmaresc, nu mi se pare ca… cultura romana imi va hotari in mod decisiv destinul spiritual (pe care cred ca-l am indiferent ce s-ar intampla). Ceva e inert, ceva e inghetat in viitorul meu si depinde doar de mine pentru a aduce la viata acea incremenire, acele potente. Pe acel drum al viitorului propriu nu poate interveni nici un eveniment politic, nici o fuziune de partide, nici o licitatie trucata. Daca blogurile, ca si media traditionala devin parte a stalpului democratiei, ma bucur ca exista destule voci ce taxeaza derapajele de tot felul neobligandu-ma si pe mine sa iau pozitie ori de cate ori le vad intamplandu-se.

As putea sa ma simt refugiat in propria tara, insa mai degraba ma simt intr-o calatorie catre o Itaca personala, calatorie ce depaseste granitele satului natal sau a fantanii din fata curtii.

Ma intereseaza mai mult legenda proprie (care nu concide cu brandul personal), iar uneori cand imi pare ca-mi intuiesc propriul chip am impresia ca ma intereseaza mai putin perpetuarea propriului nume dincolo de extinctia mea fizica.