La expoziţia de aseară (care mi-a plăcut la nebunie), sub obiectul meu – capsatorul – era scris:  “Fără text, Adrian”. Aş fi vrut să-l revăd pe Lorin, să-mi cer iertare că n-am apucat să-i scriu textul – mă panicasem, crezusem că trebuie să scriu o povestire sau o nuvelă despre obiectul singurătăţii mele, dar Lorin n-a venit decât printr-o înregistrare audio.

Mi-a plăcut la nebunie expoziţia. Într-un beci, pe întuneric la început, cu un brad şi cu vocea lui Lorin:
“Sunteţi singuri acasă”

Oricum, dacă obiectul meu ar fi vorbit în mod mediocru despre singurătate, două obiecte de acolo m-au emoţionant rau tot: două bilete la un concert. O tipă câştigase biletele la un concurs oarecare şi nu a avut cu cine să se ducă. Am simţit una dintre cele mai frumoase drame, durerea că multe din bucurii rămân neîmpărtăşite.

Singurătatea unui câştigător este mai dură decât singurătatea unui pierzător. În acelaşi timp este mai eroică, mai creativă.

Despre expozitie au mai scris:
Ruxandra Oancea
Dragoş C. Butuzea