Vorbeam într-un articol trecut despre perseverență și recunosc că într-ale bloggingului n-am fost perseverent și nu am fost constant.

Au fost mulți factori care mi-au scăzut motivația de a scrie mai mult și despre mai multe pe blog, iar acum, după o lună, două, cinci luni, un an, îmi dau seama că îmi lipsește. Îmi lipsește bloggingul care m-a consacrat (e mult spus, dar nu prea exagerat), îmi lipsește bloggingul care îmi plăcea ca activitate zilnică.

Acum, nu e greu de observat, nu mai găsesc multă motivație în această activitate (nu mă apuc să înșir motivele) și de multe ori, prefer comoditatea unui status pe Facebook decât mobilizarea în fața unui viitor articol pe blog.

Există totuși ceva în natura acestei activități care te împinge mai departe. Poveștile care curg, experiențele împărtășite, supărările și bucuriile, oamenii cu care interacționezi prin intermediul blogului (nu mă refer doar la comentarii), modul cum blogul te poate ajuta să îți realizezi idei și proiecte, toate acestea contribuie la o experiență de viață pe care cu greu o poți obține din altă parte.

Vreau să fac niște schimbări aici, nu neapărat pentru a reaprinde o pasiune, cât pentru a-mi continua propriul drum, oriunde ar duce acesta și, printre schimbările pe care le am eu în minte, sunt deschis și la sugestiile celor care, din când în când, mai intră aici.