Am fost la Gaudeamus pentru cartea lui Liiceanu si pentru a spune două vorbe despre Soni (despre care încă nu am găsit inspiraţia să scriu), romanul lui Andrei Ruse, re-lansat la standul Editurii Tritonic.
Doarece evenimentele erau oarecum suprapuse, am prins doar câteva vorbe din discursul lui Liiceanu în care deconstruia câteva dintre prejudecăţile de fond şi de imagine pe care oamenii le au despre filozofi.

Despre Soni am vorbit câteva minute, eu şi Răzvan Ţupa. Dacă pe Răzvan l-a prins microfonul cu o cafea în mână, eu am vorbit cu o banană în mână. Pur şi simplu, nu aveam unde să o las şi apoi mi s-a părut interesant amănuntul.
Răzvan se gândise că voi face o legătură între banană şi carte, însă departe de mine orice încercare de analogie.

Deoarece microfonul avea o sensibilitate mică, am fost nevoit să vorbesc de foarte aproape şi uşor aplecat şi mi s-a zis c-am avut postură defensivă. Îmi este oricum clar că trebuie să-mi însuşesc nişte noţiuni de public speaking şi din acest motiv m-am şi înscris la Blogoree Workshop.

M-am dus cu Dragoş şi plecat cu Andrei, iar intre timp ne-am văzut cu Vasile Ernu, Ionuca şi amicul ei “indian”. L-am văzut şi pe Cezar Paul-Bădescu, însă era ocupat cu o lansare de poezie.

În drum către Gaudeamus, cu gândul să nu întârzii la eveniment, mă gândeam cum mi-am format bruma de civilizaţie de a ajunge la timp. Deşi cu toţii ştim că aproape de fiecare dată un eveniment va începe mai târziu decât ora de pe afiş, totuşi ne străduim să ajungem la timp. Standardul de întârziere este setat de ora oficială a evenimentului, iar nu de timpul real (întârziat) când începe evenimentul. Nu ştiu dacă ne gândim la riscul ca evenimentul să înceapă la fix, la socializarea de dinainte cu prietenii sau la gândul de a găsi un loc liber.

Update: Andrei a pus şi filmuleţul de la lansare: