Acum ceva timp am auzit pe stradă o adolescentă vorbind la telefon: “Nu glumesc, fă! Să mor io c-așa a fost!” Problema nu o constituie acest stil de vorbire – deși cui îi plac apelativele vulgare care forțează familiaritatea sau jurămintele patetice? – problema mi se pare în atitudinea care o ascunde acest limbaj şi implicaţiile care rezultă de aici.
Nu e prima dată când aud asemenea expresii în jurul meu, însă frecvenţa lor a crescut – pe stradă, la metrou, în magazine – și cred că se poate vorbi de o situație generalizată sau cel puţin pe cale să se generalizeze. E un fenomen pe care am ajuns să îl numesc afluxul mahalalei şi presupune generalizarea unor comportamente marginale, o criză a valorilor și o scădere a capitalului social. Pe scurt, conturează imaginea unei societăți în care nu ai vrea să trăiești.
Mahalaua nu ascunde toate relele sociale. O mahala este creativă, îşi are propria mitologie, presupune solidaritate, poveşti comune şi poate oferi – în anumite situaţii – alternative sociale pentru restul comunităţii. În cazul de faţă, tot ce este indezirabil într-o mahala este însuşit şi transmis drept comportament firesc, dezirabil şi chiar cool.
Afluxul mahalalei are loc în vidul social creat de absenţa unor repere, a unei clase medii solide, a unor reflexe sănătoase. Doar în acest vid social se poate perpetua vulgaritatea, nesimţirea, indiferenţa şi toate racilele societăţii românești.
Aceste probleme au tot fost descrise şi diagnosticate, dar rareori s-au dus până la capăt toate consecințele. Există o legătură între un adolescent care foloseşte pula mea drept semn de punctuaţie, un tânăr care aruncă gunoiul pe jos, un adult care urlă la telefon, o mamă jecmănită de bani de diriginta propriului fiu, un pacient care dă şpagă pentru a fi tratat, un funcţionar indolent, un politician corupt, un idiot care înjură în comentariile lăsate pe bloguri sau pagini de ziare, un șofer care blochează o intersecție sau cineva care, ştiind toate astea, exclamă înţelept: “Asta e, n-ai ce să-i faci!”
La fel, există o legătură între starea cercetării românești, literatura minoră, dezbaterile culturale penibile, predispoziția către recenzie, iar nu către creație și lipsa specialiștilor în diferite domenii.
Toate aceste situaţii nu sunt izolate, sunt endemice, de multe ori sunt promovate şi oferite ca exemplu în mijlocul unei societăţi în derivă. Toate aceste situaţii creează derapajul de azi care se va numi mâine normalitate.
Această ieşire din matcă a mahalalei este posibilă cu complicitatea unei majorități indiferente și a unui stat corupt. Această miopie înfiorătoare în a soluționa problemele societății o posedă atât statul român, cât și cetățenii săi. Dacă în planul politicii externe, diplomația românească se comportă de parcă am avea graniță comună cu Franța sau SUA (ignorând propria vecinătate), pe plan intern, românii se comportă cu o asemenea nepăsare și împăcare de parcă ar trăi pe o străduța idilică, imediat cum ieși din Beverly Hills. Cine – atunci când a dorit să schimbe ceva – nu a primit îndemnul: Stai calm, de ce te agiți?
Când vulgaritatea – care este o nişă a limbajului – devine mainstream, când ziarele devin tabloide, când emisiunile se transformă în prilej de scandal, iar corupția este doar o distribuire firească a resurselor, societatea își devine propriul parazit și se găsește înlănțuită în complicități care se transmit de la părinți la copii, de la invitați la telespectatori, de la ziariști la cititori, de la profesori la elevi.
Nu există diferență între un adolescent care înjură la școală și un profesor care se crede prea bun pentru această înjurătură. Ambii sunt termenii unei ecuații toxice. Mahalaua se află pe ambele baricade. Atât în platou, cât și pe canapeaua de pe care privești.
După toate aceste lamentări, pe lânga eternă întrebare românească Ce e de făcut?, ar trebui să adăugăm și cu atitudinea Dar câte nu sunt de făcut?.
Offf, pai haide sa facem ! Dar ce si cum?…Uite cate capete are Hidra !
Putem! Este vorba de atitudinea fiecăruia dintre noi în parte; nu neapărat militantism, nu sunt toţi făcuţi pentru baricade, însă prin opţiunile noastre din fiecare moment ne putem manifesta alegerile: să uităm, de pildă, că există OTV în grilă, să căutăm Mezzo sau România Cultural, să ne educăm copii ca atunci când li se cer eseuri la şcoală să nu le ia cu copy-paste de pe Wikipedia…iar vocile cu vocaţie publică, Adrian bunăoară, să nu obosească a devoala urâtul şi falsitatea.
Generatia tanara nu are repere ,nici valori ; generatia de mijloc -35-50 ani-a obosit; de ceilalti ce sa mai zic….Cand iesi pe strada si te calca pe cap SUV-urile albe din care urla manele…..iti doresti sa pleci departe, departe …undeva unde daca vrei sa muncesti cinstit esti lasat sa o faci, daca nu ajutat ;undeva unde iti poti creste copilul intr-o stare de normalitate .Si ultimul sa stinga lumina…
Pingback: Vreau o tara ca afara : Alex Mazilu – Daily Photo Blog / Photo Blogging
Pentru asta trebuie sa multumim majoritatii ziarelor si televiziunilor care se intrec in mediocritati din dorinta unui rating cat mai mare ,jignind o mare parte a populatiei ,nevoita sa accepte astfel de derapaje .
Ce e de facut ? Sa ne facem bagajele.
Cate nu sunt de facut ? Unul singur: sa mai stam in aceasta tara.
Predictie de clarvazator: maine va zi mai rau. Privind ultimii 20 de ani, vedem ca aceasta e tendinta.
Ce anume ramane de facut cu aceasta iesire la rampa a mahalalei…?
Un articol bine scris. Da, oare ce se mai poate face?
Se poate face ceva. Sa fie angajati politisti sraini, cu salarii adevarate, sa-i impuste pe cei care nu respecta legea. Doar asa s-ar indrepta treburile. Legile trebuie sa fie aspre ca altfel iti rad manelistii in fata.
Un demers, cred eu, sortit esecului. Si acum sa argumentez:
-cei care sunt adeptii unor astfel de comportamente, sunt:
1.-ori foarte prosti si si indiferenti, deci ii va durea in cot ca nu au inteles si nu vor intelege niciodata ce inseamna democrati.
2.-castiga foarte multi bani(TV, TABLOIDE) din propagarea unui astfel de comportament si atunci nu au nici un interes sa schimbe ceva.
– Cei care nu recurg la un astfel de comportament, au devenit imuni (majoritatea) si in consecinta nu mai reactioneaza
Pingback: Leapsa: Salvam impreuna parcul Custozza? | Campania Verde pentru Alba Iulia
Comportamentul de mahala a existat probabil decand lumea si cred ca va exista mult timp de-acum incolo
Nu este nimic de facut. Generatia actuala a pierdut deja sansa la sperante de mai bine. Decalajul este imens, doar cei inca nenascuti ar putea prinde o societate mai buna. Tinerii de valoare au plecat din tara; o multime din prietenii, colegii mei au facut-o. Anul acesta cred ca imi voi face si eu bagajele. E o drama sa nu iti poti gasi locul in tara in care te-ai nascut. Dar si sa iti irosesti viata ta si a copiilor tai pentru a trai in societatea romaneasca nu merita.
Asta e realitatea, din pacate.