Știam de un an de idee și mă bucur că, până la urmă, agenția Ogilvy a reușit să o scoată la capăt cu un eveniment atât de pretențios: Ziua Porților Deschise la TAROM. Spun pretențios pentru că nu e de ici de colo să reușești să treci peste toate aprobările, reținerile și procedurile care implică o companie națională în domeniul aviației.

Vizita la TAROM a avut pentru mine și o conotație personală din prisma fricii mele de zbor pe care parcă nu ezit să o comunic în stânga și în dreapta în speranța unui leac. Am zburat de nenumărate ori, uneori îmi este mai frică decât în alte dăți, însă aproape întotdeauna sunt într-o stare chircită de încordare.

Săptămâna trecută, în vizită la TAROM, a fost prima dată când am ajuns pe Aeroportul Otopeni și nu am fost stresat de gândul viitorului zbor, purtând totuși cu mine speranța că voi fi lămurit în multe chestiuni care-mi bântuie frica mai sus menționată.

Pe scurt, câteva impresii:
– aeronavele moderne au de la 1, 2 sau chiar 3 sisteme redundanță: dacă pică unul, celelalte își fac treaba liniștit.
– înainte de orice cursă, piloții primesc un briefing detaliat despre starea vremii
– pilotul știe ce fel de turbulențe poate suporta un anumit model de avion
– rareori spre niciodată, pilotul poate fi surprins de un fenomen meteo de pe traseu. În plus, piloții care parcurg rute apropiate își comunică între ei informațiile cu privire la vreme.
– în cadrul unui traseu de zbor este obligatorie pregătirea în vederea aterizării pe un alt aeroport decât cel de la destinație. De exemplu, pe ruta București-Amsterdam există deja stabilite patru aeroporturi unde avionul poate ateriza în situații neprevăzute.
– aviația e un domeniu plin de reglementări și proceduri care sunt rodul unor experiențe de mai mult de un secol. Nu prea există lucruri lăsate la nimereală.

Am plecat de la eveniment cu senzația de profesionalism pe care ți-o lasă angajații TAROM (de la piloți, directori sau tehnicieni) și atât de mare este senzația aceasta încât îți vine să crezi că această companie nu este românească în înțelesul peiorativ al cuvântului.

În concluzie, în continuare îmi va fi frică să zbor și totuși voi urca în avion de câte ori situația o impune, însă într-adevăr aveam nevoie de câteva lămuriri pentru pasagerul din mine.