Barney’s Version (2010) – foarte bun, o impresionantă poveste de dragoste. Nu auzisem de film până acum, l-am găsit în lista lui Paul Giamatti, un actor care cred că e subapreciat.

Hugo (2011) – un basm pentru oameni mari regizat fără cusur de Scorsese, mi-a amintit puţin de Amélie. Am pus aici o scurtă scenă.

Headhunters (2011) – filmul care m-a convins că există cinematografie în Norvegia. Acțiune cât cuprinde, răsturnări de situație, lipsit de clişee. Un thriller norvegian care dă clasă producţiilor de peste Ocean.

The Double (2011) – slab, chiar nu era curios ce mai face Richard Gere. Are un twist la final, ideea e bună, dar rezultatul e ieftin rău de tot.

Max Manus: Man of War (2008) – l-am găsit într-un top al celor mai bune filme norvegiene și nu a dezamăgit. E povestea unui sabotor din timpul războiului jucat de Aksel Hennie, unul dintre cei mai apreciați tineri actori scandinavi. Aminteşte de Black Book (2006), un alt film bun.

Unknown (2011) – Sunt un fan al filme americane de acţiune care se petrec în Europa. Liam Neeson nu se face de râs, iar finalul este total neaşteptat.

The Help (2011) – foarte, foarte bun. E plin de haz, are câteva scene emoţionante, e jucat şi e filmat magistral.

Frost/Nixon (2008) – să-mi fie ruşine că l-am ratat până acum. A doua zi după ce l-am văzut, am stat patru ore urmărind un documentar despre Richard Nixon.