În mod naiv, eu sunt mulțumit de zona socio-profesională pe care o ocup. Sunt un blogger care a avut și are câteva mici proiecte în online. În ultimii doi ani am câștigat decent făcând ceea ce-mi place și mă simt uneori recunoscător că am cunoscut niște oameni pe care îi respect și de la care am ce învăța. E un domeniu plin de provocări și plin de oportunități în direcția dezvoltării personale.
Pe scurt, e o industrie dinamică cu mecanisme sănătoase de autoreglare, o industrie în care dacă îţi vezi de treabă, recompensele sunt pe măsura muncii depuse. Nu am simţit niciodată că am muncit de pomană şi nu am avut niciodată senzaţia că am pedalat în gol.
În ciuda acestor lucruri relativ pozitive, dincolo de online, sunt multe zone socio-profesionale care nu merg la fel de bine. Zone unde activează oameni prost plătiţi şi nemulţumiţi, locuri unde lucrurile se mişcă mai greu și industrii unde nu mai activează nici măcar acei oameni prost plătiţi şi nemulţumiţi.
După orice călătorie în străinătate, mă întreb de ce s-au făcut şi se fac în continuare atât de puţine lucruri în România.
Nu am putut compara Viena sau Parisul cu Bucureştiul, însă după ultima călătorie dineuropa.ro, pot compara Slovenia şi Ungaria cu România. Sunt ţări cu istorii recente comune, dar cu destule diferenţe culturale. Sunt ţări unde în ultimii 20 de ani s-a făcut mai mult decât în România.
E o observaţie banală la îndemâna oricărui călător care mă trimite totuşi cu gândul la contractul social pe care românii l-au negociat cu propriul stat, cu propriile administrații politice, cu propria istorie. Vecinii noștri au negociat mai bine acest contract, au oferit mai mult propriului stat și au știut să ceară mai mult la schimb.
După 20 de ani, scuza perioadei comuniste devine din ce în ce mai diluată. Este ca și cum, la 40 de ani, dai vina în continuare pe părinți pentru neputința destinului propriu.
Întrebarea pe care mi-o pun nu este de ce s-a furat, ci mai degrabă de ce s-a putut fura atât de mult? De ce rețeaua economico-politică a avut libertatea unor spații atât de largi pentru complicități atât de dăunătoare? Unde au fost oamenii, unde este atenția cetățenilor?
Cum adică unde e? Întreabă pe oricine ce i-a plăcut cel mai mult la “Românii au talent” sau ce părere are despre ultimul model x6, ca să vezi la ce au fost atenți în ultimii 20 de ani.
🙂 Mi se pare superficial sa faci paralela intre Romania, Slovenia si Ungaria. Sigur, au fost 50 de ani de comunism. Dar dupa 20 de ani de democratie, ne dam seama ca de fapt ne-am intors la societatea de la inceputul secolului 20.
Si-atunci nu se mai aplica comparatia. Pentru ca noi am stat aici, intre greci, turci, rusi, intr-un imens spatiu de tranzit. Suntem “mai balcanici” decat slovenii si ungurii, de-asta cred ca mai normal e sa ne comparam cu grecii si bulgarii. Si sa ne bucuram ca suntem putin mai bine decat ei.
hoinaru, prefer o comparație vesnic frustrantă – și poate cândva motivantă – cu țările din Europa Centrală decât o privire flatantă înspre bulgari.
După 20 de ani de democrație, cum spui, observi că pur și simplu Slovania, Ungaria, Cehia și chiar Croația au făcut ceva mai bun cu această libertate.
Dacă tot ai deschis subiectul, țin să menționez că nu stăm mai bine decât grecii – cu toate problemele lor – după orice indicator socio-economic ne-am lua (de la GDP per capita până la Human Development Index).
Este foarte interesant post-ul tau si multi din generatia noastra au aceleasi intrebari si nedumeriri.
Parerea mea este ca:
1. nu exista o scuza a comunismului. Este pur si simplu o realitate, pe care trebuie sa o acceptam. Putem adauga de fapt ca Romania a trait in dictatura.
2. Romania a fost singura tara din Europa de Est in care comunismul a cazut in mod violent. Toate celelalte tari au avut revolutii pasnice.
3. Mare parte din populatia Romaniei din anul 2012 a trait jumatate de viata sub comunism, iar schimbarea de comportament dureaza zeci de ani.
4. Schimbarea din 89 a fost uriasa. Daca nu ai o societate matura si o structura buna a societatii, orice proces de invatare poate dura mai mult si poate fi influentat si deviat.
Pingback: Ce se va întâmpla atunci? | hoinaru.ro - Un blog intr-un pahar cu apa