Mi-am dezvoltat în ultimul timp un patriotism în absență. Mi-au scăzut atât de mult așteptările încât nu doresc decât să fiu lăsat în pace de propria țară. Îmi doresc să-mi fac treaba fără deranjul unui sistem putred care se folosește de patriotismul meu pentru a-mi câștiga solidaritatea şi răbdarea
Înghit multe lucruri de la această Românie doar în virtutea faptului că împărțim aceeași limbă și aceeași geografie. Nu vreau să plec din țară, dar m-am săturat să cotizez timp, nervi și speranțe în contul optimismului propriu de care propria patrie se folosește din plin. E ca un părinte lamentabil care nu uită că – în ciuda a toate – el ţi-a dat viaţă.
A fost o vară urătă care ne-a arătat tuturor fața cea urătă a României pe care încercăm să o îngropăm sub preș. Această “dulce Românie” care a fost destul de laşă pentru a ne murdări pe toţi. Indiferent de alegeri şi indiferent de implicare sau neimplicare, aici, în această ţară, eşti murdărit şi dacă stai pe margine.
A fi un bun român – cum sper să devin cândva – e un proces de năpârlire, iar nu de acumulare şi creştere. E nevoie să năpârlesc de tot ceea ce înaintaşii mei au pus greşit în mine, e nevoie să năpârlesc de toate înfrângerile bunicilor, părinţilor şi contemporanilor. Pare paradoxal, dar ne putem alege bunicii, părinţii şi contemporanii la fel cum ne putem alege în ce Românie dorim să trăim.
Eu mi-am ales patria de la care nu am multe pretenţii şi a cărei mângâiere otrăvită vreau să o simt cât mai rar.
Deci alvin Toffler avea dreptate: “learn. unlearn. relearn”. Repeat until you are satisfied. 🙂
sistem ingrozitor, puturos si lenes :(….birocratia o sa ne omoare incet
Spuse EL printre doua reclame la masini. “Vai, draga, România asta in care eu incerc sa vand masini si alte obiecte de consum conationalilor mei, a cam devenit naspa”. Serios? Ai oglinda acasa? Atunci mai arunca-ti o privire din cand in cand. România asta e asa SI din cauza ta. Nu e suficient sa faci o data pe luna Let’s do it sau Lecturi urbane si in restul de 29 zile sa incerci sa-i convingi pe aceiasi români ca e bine sa-si ia Ford, Volkswagen sau mai stiu eu ce masina. Pur si simplu e gresit. Profund.
Fluture, îmi pare rău, chiar nu meriți un răspuns
Oh, asta imi este suficient. Nu te mai obosi, nici tu nu meritai un comentariu.
Totusi, ca birocrat, as dori sa precizez ca exista niste diferente intre politica patriotica, patriotismul politic si patriotism, chiar si tinand cont de obligatia morala de a participa social la sustinerea si dezvoltarea sistemului politic democratic in vreo tara post-totalitara, unde acesta este inca imatur-fragil.
P.S. Da, Fluture merita si el un raspuns, tot birocratic sper cat mai riguros: activitatile comerciale in sine, inclusiv de PR, nu sunt imorale, inclusiv activitatile comerciale efectuate de oameni politici, chiar pana si alea influentate lobby-istic si/sau nepotistic, atata vreme cat se desfasoara in conformitate cu legile statului respectic cat si a acordurilor internationale ale acelui stat de drept, si totodata cf eticii profesionale a activitatii respective de business si a activitatii profesionale de politician profesionist. Domeniul eticii profesionale de business, inclusiv de PR este destul de bine precizat in acest moment, domeniul eticii profesionale de politician profesionist este si el in curs de precizare. Trebuie tinut cont totodata ca Romania se afla inca intr-o faza de tranzitie a edificarii unui sistem politic democratic matur, si ca este si o faza de tip post-totalitar, cu vulnerabilitatile ei respective specifice, (cu nuante culturale la fel de specifice). Totodata trebuie tinut cont de faptul incotestabil ca, in ciuda unor exceptii cu care nu se face primavara, Romania inca sta cam prost la capitolul juridic si judicial, atat pe competenta cat si etica profesionala, si acest lucru a fost remarcat international in cateva randuri. Insa, Flutur, te rog eu personal sa NU iti pierzi speranta + sa iti revizuiesti asteptarile, ca sa evaluaezi pt tine insuti, efectiv pt sufletul tau, daca cumva nu sunt usor exagerate…desi asta NU este de loc anormal, deoarece s-a determinat ca oamenii in general au tendinta sa fie usor exagerat de optimisti, deci se recomanda in general adoptarea unei pozitii mai prudent-moderate, chiar usor pesimiste, (adica tintit ceva mai jos decat targetul, invers decat la poligon, ca doar nu doresti sa ranesti sau sa fii ranit, ci doresti sa cooperezi si sa conlucrezi), in vederea oricaror alegeri viitoare atat personale cat si profesionale cat si politice. Alt asursa de optimism recent: s-a determinat ca se pare ca oamenii au structural capacitatea de empatie si de tendinta de cooperare, deci nu e chiar totul competitie care pe care, si chiar exista studii economice destul de serioase in legatura cu pozitiile de win-win. Desigur, daca e vorba de competitie pe domenii vitale, cum ar fi apa, mancare, sex, atunci se pune altfel problema si apare si homo hominis lupus, dar altfel NU ar fi normal sa apara, si altfel exista substrat moral al empatiei la maj oamenilor. Ca la unii o fi mai subtire, ca unii or fi mai gambleri din fire, astea sunt doar variatii normale.
Flutur, esti OK, Adrian Ciubotaru e OK, iar eu nu sunt OK pt ca a trebuit sa pierd vremea ca sa scriu acest comentariu, ca sa nu va mai certati ca niste copii de sc generala ca eu nu mai suport sa fiu inconjurat de oameni imaturi, si prefer sa fiu doar eu ala imaturul ca sa aiba grija de mine altii si sa-mi dea mie totul pe de-a gata fara sa ma chinuiesc eu, (ca eu am viciul personal principal al indolentei + sunt ff egoist din fire + total superficial + nu sunt prea patriot).