E o manie cumva. Statea, ascultam si nu-mi venea a crede. In Iasi simteam accentul. Daca inainte eram cufundat in el, acum se transmitea vizibil o data cu mesajul. Stiu, imi place accentul, insa mi-a fost cumva ciuda ca-l simteam. Desi accentul de Bacau e mai curat decat cel de Iasi, cel din urma imi place cel mai mult. Atunci insa, eram in Iasi cu prieteni vechi si le filtram vorba din alt unghi decat cel de dinainte, de acum cativa ani.

N-am aflat ca sunt moldovean decat ajungand in Bucuresti; a fost nevoie de o schimbare de coordonate ca sa-mi reglez mai bine identitatea mea locala, iar eu sunt genul ce-mi export localismul meu in toate mediile (suna prea pretentios, in fine…). La fel, nu mi-am dat seama cat de mult s-a schimbat provincia in mine doar reintorcandu-ma pentru cateva zile in Iasi. Revenisem in Iasi cu un ochi si dispozitie de pensionar calm si pasnic ce cauta in jurul sau semnele unor alte vremuri (semne pe care nu le-am gasit decat destul de filtrate). Un alt ochi si o alta dispozitie creaza un alt mediu, un alt oras, un alt Iasi. Obiectiv vorbind, am regasit un Iasi mai aglomerat si mai alert. Din perspectiva personala, am regasit o umbra frumoasa a magiei trecute, m-am felicitat in gand pentru decizia de a ma muta si-am multumit spiritului locului. Nu as mai reveni in Iasi, iar daca as fi sa plec din Bucuresti (ceea ce se va intampla candva), nu voi pleca decat in strainatate.

Iasul studentiei mele atipice nu l-am mai regasit. N-am mai trecut prin Boema si nici prin Ethos, iar in Tudor n-am mai simtit nici o vibratie a vorbei spusa de un fost coleg: Tudorul nu este o adunatura de camine, e un stil de viata. Am regasit cu placere parcul Copou, parcul Vanatorilor (cred ca se cheama) si cativa oameni. Ca de obicei, unii oameni au ramas la fel, altii s-au schimbat in bine, altii s-au schimbat in rau. Pentru mine, rau este tot ce te indeamna la o semnificare pesimista asupra vietii. M-a uns in mod deosebit revederea cu A. (care a ramas aceeasi minunata fata) si cu Tony (ce m-a lasat sa astept in fata la Corso, chipurile cu pretentia de a mai adulmeca aerul strazii Lapusneanu).

In rest, Iasul ramane acelasi loc frumos unde se merita sa cresti, sa te educi si sa-ti petreci concediile si vacantele. E oarecum pacat ca cei nascuti acolo nu sunt constienti de norocul si (de ce nu?) onoarea de a trai pe acele meleaguri. Plin de farmec si eleganta, Iasul are toate ingredientele unei capitale cu exceptia unuia singur: aroganta (pe care orice metropola ce se exporta pe sine ca centrul o are).