Nu, nu eu am scris acest text, ci prietenul meu imaginar. Aici este harta mentala a unui personaj din viitorul meu roman, sunt principiile lui inspirate din pulsul vremii (se observa frecventarea lui Palahniuk), sunt niste principii murdare si (vai, incredibil de) dezgustatoare, asa ca acelora care si-au pus hainele de sarbatoare pentru a citi aceasta pagina, li se recomanda in schimb lecturarea comoda a unor brosuri, caci oricum suntem o generatie educata de brosuri turistice! Vom reveni in viitor cu insemnari emotionante. Pana atunci, sa apasam putin acceleratia.

Pula mea este diferentiata de pula ta de o poveste. Diferenta dintre organele noastre se regleaza in interiorul unui scenariu de branding, iar diferenta de succes, de vanatoare este un proces de marketing. Degeaba am pula cea mai mare si cea mai tare, daca nu o ambalez in cadrul unei povesti,  functia instrumentului va ramane mult timp neactualizata; poate fi sustinuta de o personalitate certareata, antipatica, poate fi un individ antisocial al carui comportament se desfasoara in detrimentul scopului pulii sale, poate fi inconjurata de un complex psihic (timiditate, neincredere in fortele proprii) incapabil sa contureze un complex erectil.

Fiecare persoana poseda o “aura” culturala prin care isi exporta calitatile si defectele, amintirile si idealurile. Demersul meu se indreapta catre ilustrarea faptului ca aceasta aura culturala este responsabila de atractia erotica si este filtrul prin care ne setam criteriile elibigilitatii partenerilor sexuali si afectivi. Astfel, o pula se exporta prin aceasta aura ce cuprinde mai multe coordonate: de la trasaturile fizice ale individului pana la statutul sau social, de la calitatile sale psihice (umorul, blandetea, rabdarea etc) pana la avengura sa spirituala (inteligenta, ironia, cultura generala). Toti acesti factori determina anvergura unei erectii si ce este cel mai important, aura acestei erectii, lentila prin care este filtrata de un posibil partener (ocazional sau de durata). Brandul erectiei. O erectie fara brand este ca o curtezana fara cunostinte de PR.

O actrita sexy nu este sexy doar pe baza trasaturilor sale fizice, ci si prin efectul mitului ei creat de o imensa masina de promovare. Propaganda erotica a starurilor are ca asumptie constanta pulsiunilor erotice ale psihicului uman si se bazeaza pe filtrul hermeneutic al unui public omogen din punct de vedere cultural (de vreme ce se desfasoara in cadrul aceleiasi epoci, de vreme ce cade sub incidenta acelorasi mutatii spirituale). E nevoie de o mutatie de moda culturala pentru ca Pamela Anderson sa nu mai para o femeie sexy, ci doar una vulgara; e nevoie de o schimbare de focalizare la nivelul culturii populare pentru ca Madonna sa fie privita doar ca o cantareata fara voce, iar nu ca un pop icon ce a rezistat peste doua decenii, reinventandu-se neincentat. Sa ne gandim putin la fluctuanta modelor culturale intrebandu-ne cate din actritele celebre ale anilor ’30 mai sunt capabile acum sa provoace erectii privindu-le.

O alta situatie in care dimensiunea culturala a actului erotic este remarcata sunt relatiile vizibile prin contrastul rasei, nationalitatii, varstei, rangului social etc. Strigatul razboinic al unui afro-american spermand pe o femeie alba, popularitatea de care se bucura “baietii rai”, fete frumoase ce sunt indragostite de baieti urati, femei ce prefera sexul ocazional cu barbati din alta clasa sociala, ofensiva istorica cu care ar acupla un barbat kurd cu o turcoaica, cei doi sunt din culturi diferite (Alan – Maitreyi, ea cooreanca, el ambasador brazilian etc) scenariile telenovelistice de tipul “el barbat bogat, ea fata simpla” etc. Toate acestea sunt situatii ce ilustreaza latura profund culturala a oricarui tip de erotism. Ce era Lolita daca nu o fiinta construita pe baza din mitologiei varstei? Nu exista precocitate la 40 de ani.

De fapt, care e miza ideii ca dragostea este o constanta culturala? Inseamna pur si simplu faptul ca s-a nascut in interiorul culturii umane, este o constanta interna, iar nu o coordonata absoluta. A fost nevoie de moartea zeilor pentru ca dragostea sa-si re-castige naturaletea unei axei orizontale. Caci… nu exista zeite futabile!

De vreme ce ambele sunt orientate cultural… si dragostea si sexul isi dezvolta mitologii ce se intrepatrund. Acest lucru arunca destula lumina asupra ideii paguboase a existentei unui instinct de reproducere (“instinctul” este un concept pur didactic cu care amagim responsabilitatea cosmica a fiintei umane). Dorinta pura de a te reproduce, de a avea copii, urmasi este rezultanta unui nucleu mitologic ce este tatuat in profunzimile psihicului uman. Poate ca erectia mea vine din inefabil, insa cu siguranta se exporta si se filtreaza pe coordonare pur culturale.

Altfel, violul nu se subsumeaza unui wolf-sheep scenario. Daca ar fi fost doar fizic, trauma psihica ar fi fost doar o abstractie. Ce este violul daca nu o simpla ofensiva culturala promovata cu mijloace specifice? Modul in care ne percepem propriul corp este mult mai complex decat modelul precar explicativ  “spirit-materie”.

Erectia este o stategie de marketing.
Erectia propriu-zisa este prilejuita e un sistem emotional erectil.
Silogism:
i. daca comunicarea interna a retelei psihice este blocata, nu exista erectie.
ii. lipsa erectiei are consecinte non-erotice.
————————————————-
iii. Deci, erectia este un imperativ spiritual.

Si cum de la spiritual la comercial nu este decat un singur pas (vai, ce se-ntampla!?), putem spune ca organele noastre erotice (nu doar sexuale) sunt cele mai aglomerate autostrazi comerciale. Sunt cele mai aglomerate pentru ca ofera cel mai universal si simplu sistem de semne.

Acest mic model hermeneutic poate fi exportat si-n alte situatii ale conditiei umane, ca de exemplu:
1. nu putem fute aceeasi femeie de doua ori. (vezi Heraclit)
2. in afara de cea metafizica (ce ne fondeaza ca entitati diferite) singuratatea nu este este decat un banal deficit de promovare, este un zambet fara coaie, este o mana infipta-n fund in loc sa fie exportata catre o imbratisare. De asemenea, cum zambetul fara coaie nu numai ca nu face abstractie de ele, ci in plus le si strange, timiditatea este situatia cand stai pe marginea apei si in loc sa sari in apa, alegi sa te caci pe tine. Pentru ca, daca stai si concluzionezi ca stai, de fapt te retragi.