În medie, oamenii pe care nu-i simpatizăm spun mai multe inepţii decât cei pe care-i simpatizăm. Nu doar pentru că suntem înconjuraţi în medie de mai mulţi oameni destepţi decât idioţi, ci pentru că suntem înclinaţi să vedem mai accentuat greşelile şi scăpările celor pe care nu-i înghiţim.
În jocul confirmărilor pe care percepţia noastră le caută de multe ori, greşeala cuiva pe care nu-l simpatizăm justifică din plin antipatia noastră. În acelaşi mod, ne vine greu să acceptăm lucrurile bune pe care cineva antipatic le face tocmai pentru că nu se potriveşte cu percepţia noastră deja creată. Preferăm inerţiile, preferăm să uităm, să omitem tot ce contrazice un cadru deja creat decât să ne reconfigurăm o nouă părere.
Oameni omit multe fapte şi sunt sensibil de selectivi cu tot ce poate contrazice o opinie deja formată, iar uneori acest lucru se întâmplă pe bună dreptate. Am consuma multă energie şi mult timp să ne schimbăm opiniile despre anumiţi oameni în funcţie de cât de buni sau răi sunt ei în diferite ocazii. E mai pragmatic ca opinia deja formată să rămână constantă. Şi ce dacă te înşeli? Cel puţin rămâi tu însuţi, fidel ţie şi punctelor tale de vedere, iar bătaia de cap este mai mică.
Obtuzitatea opiniilor noastre despre oameni este mai ergonomică – din păcate – decât atenţia şi răbdarea cu ceilalţi. În plus, atunci când avem răbdare cu cineva, iar apoi o dă în bară, ne reproşăm nouă înşine că nu trebuia să ne complicăm de la bun început.
Mai mult, dacă îţi schimbi prea des părerile, stima de sine îţi va scădea şi vei transmite semnale nesigure şi ezitante în universul tău social. A fi obiectiv este un lux pe care nu toţi ni-l permitem.
Taxezi mai uşor şi mai repede pe cineva pe care oricum nu-l agreai în prealabil, iar acesta este unul dintre motivele pentru care o mare parte din criticile care ne sunt aduse nu merită răspuns punctual şi nici agresiv. Pentru că nu vin de la persoanele potrivite. Cineva care nu te suportă, de fapt nu îţi cunoaşte tot contextul (dacă ţi l-ar cunoaşte, nu ar vedea neapărat că eşti o persoană minunată, dar măcar ar fi mai înţelegător), iar astfel critica lui suferă de lipsa unor informaţii. În majoritatea cazurilor, cu orice argument raţional ai răspunde la o critică, nu vei reuşi să convingi.
Oamenii nu au nevoie de motive raţionale pentru a nu te suporta.
În mare parte, critica de la oamenii care nu te cunosc nu reprezintă efortul lor de-a te cunoaşte, ci reprezintă apogeul convingerii lor cu privire la propria ta persoană.
Puţini sunt oamenii care te cunosc, iar când aceştia te critică, ai impresia că-ţi oferă informaţie utilă, că te îndrumă şi te ajută. Prietenii adevăraţi sunt cei care te păstrează încrezător şi modest în acelaşi timp. Un prieten te poate opri să nu o iei pe arătură fără să-ţi dea impresia că rătăcirea ta este tot ceea ce poţi să faci tu mai bun în viaţă.
Ca să critici pe cineva trebuie să-i cunoşti obiectivele, iar în funcţie de acestea ştii unde se situează, ştii unde vrea să fie şi unde este de fapt.
În plus, critica venită de la… oricine este suspectată de reavoinţă, căci nu suntem obişnuiţi (pe bună dreptate de multe ori!) ca cineva străin să ne dorească binele. A critica este un gest care cere multă diplomaţie şi multe informaţii utile (ori eşti profesionist în acel domeniu, ori cunoşti obiectivele asumate). Apropo de acest lucru, la cenaclul Recitiri una dintre reguli este ca înainte de-a critica un text, să încerci să spui ceva de bine (despre text, despre munca autorului).
Este o regulă onorabilă. Dacă te străduieşti, poţi găsi lucruri bune în aproape orice. În schimb, nu-i nevoie de niciun efort pentru a găsi peste tot defecte şi stângăcii.
Atunci când critica este cel mai la îndemână lucru, abţine-te! Vor fi destui care se vor arunca – este la îndemănă, nu-i aşa? – iar alăturarea nu te va onora.
Eu mă abţin de la multe critici pe care aş putea să le fac din mai multe motive:
– e un prilej prea facil de-a părea deştept
– nu tot ce fac ceilalţi în jurul meu mă interesează
– nu tot ce fac ceilalţi în jurul meu e de competenţa mea
– alţii au mâna mai bine formată decât mine pe această nişă
– oamenii au mai multă nevoie de înţelegere decât de critică
Într-un mediu în care #conformunorstudii lumea se pricepe cel mai bine să critice uneori prinde bine câţiva mai puţin “obiectivi” care să te încurajeze.
[New Post] De ce o femeie care se simte iubită începe să înflorească? – via @twitoaster http://www.adrianciubotaru.ro/de-ce-o-fe…
RT @adrianciubotaru: [New Post] De ce o femeie care se simte iubită începe să înflorească? – via @twitoaster http://www.adrianciubotaru.ro/de-ce-o-fe…
Oamenii nu au nevoie de motive raţionale pentru a nu te suporta: http://www.adrianciubotaru.ro/de-ce-o-fe…
RT @adrianciubotaru: Oamenii nu au nevoie de motive raţionale pentru a nu te suporta: http://www.adrianciubotaru.ro/de-ce-o-fe…
@adrianciubotaru Ai dreptate. N-am gasit raspunsul la intrebarea din titlu:De ce o femeie care se simte iubită începe să înflorească?
RT @adrianciubotaru: Oamenii nu au nevoie de motive raţionale pentru a nu te suporta: http://www.adrianciubotaru.ro/de-ce-o-fe…
unde e răspunsul la întrebarea ta?
Off, care este raspunsul la intrebarea din titlu? http://www.adrianciubotaru.ro/de-ce-o-fe…
@adrianciubotaru legat de titlul acela – poate pentru ca esti un bun gradinar al viselor ei, un soare al lumii sale, albina ce polenizeaza?
Raspunsul la intrebarea din titlu? Este prima conditionare dintr-o lunga serie. Femeile sunt mai senzuale DACA le iubesti. In rest sunt doar alti arici… Dupa ce le iubesti si ele verifica treaba asta, incepe lista de care ziceam. Si vor vi mai asa, mai pe dincolo DACA le satisfaci fizic si moral. Iubirea este un pachet de conditii. Si culmineaza du ‘da’-ul pe care, mai poi, o sa-l regreti… Nu uitati ca exista o vorba: femeile, DUPA casatorie, isi descopera o glanda care le face, brusc, de 120 kg…
nu comentez; eram curioasa daca sunt mai multe comentarii de la “ei” sau de la “ele” :))
Imi ia mana si lentilele ochelarilor de soare devin brusc, din negre, roz; si toata nesiguranta care ma framanta este inlocuita de calm si un sentiment de “asa trebuie sa stea lucrurile”.
Fiindca orice altceva in afara iubirii reprezinta mijloace, nu scopuri.
*Neconcordanta dintre titlu si continut merge o data, ca sa ambalezi atragator idei mai putin atragatoare, dar daca se repeta se poate sa iti super unii cititori, care vor avea impresia unui continut de revista de scandal.
Oana, în acest caz nu există nicio neconcordanţă între titlu şi conţinut
Câtă dreptate zace-n postul acesta. Femeile iubite înfloresc deoarece critica adusă lor în legătură cu anumite acțiuni este privită ca o critică constructivă,dată din prietenie, iubire și respect.
Brrr! M-au trecut fiori… si nu e de la temperatura din camera.
E asa de adevarat. Stiu al dracului de bine cum e. Stiu cat de bine mi-au prins incurajarile, cat de tare m-au motivat pe mine sa schimb multe lucruri. Si, in acelasi timp, a facut ca in perioada aia sa creasca intensitatea antipatiei fata de persoanele de la care primisem reprosuri. Si am refuzat sa le vad si partile bune, am facut tot posibilul sa ma distantez, am considerat ca nu merita sa stie despre tot ce mergea bine in viata mea. Intr-adevar, asta simplifica mult lucrurile. Stiu asta pentru ca… totusi uneori nu ma pot abtine sa nu incerc sa-mi dau seama cum se vad oare lucrurile si din partea cealalta, nu ma pot abtine sa nu ma intreb ce s-a intamplat de fapt, daca nu cumva perceptia mea este cea gresita, care e de fapt adevarul absolut. Si ajung la o multime de posibilitati si le anaizez pe toate si nu pot sa-mi dau seama care din ele descrie de fapt realitatea asa cum e. And it’s tearing me all inside. Too many shades of grey. Just give me back my black and white thinking.
Este foarte important sa ne autoeducam sa nu mai criticam. Critica este doar o discutie despre trecut, o pierdere de timp si fara putere constructiva.
Cit despre femei, ele infloresc atunci cind iubesc.
…este cel mai frumos sentiment ce poate fi oferit in dar unei femei. Si rezultatul este pe masura 🙂
Redescoperi ca stii sa zambesti misterios, ca privirea ta poate spune mai mult decat un milion de cuvinte alese. Ca un sarut cuprinde un intreg univers.
Pingback: Succesul văzut prin recunoştinţa faţă de ceilalţi | Adrian Ciubotaru
Adrian, scuza-ma dar eu cred ca doar neconcordanta exista intre titlu si continut. Tu aici nu vorbesti de femei. sau da?