Pe History Channel este un serial – non-fiction show – numit Mountain Men care povestește viața a trei oameni care au ales să trăiască în munți. Unul stă în munții din North Carolina, are câteva ajutoare cu el, mai plantează ceva pe lângă casă și trăiește din vânat și vânzare de lemne. Tom e din Montana, locuiește cu soția lui într-o casă izolată, vânează, prelucrează piele și coarne de cerbi pentru a face tot felul de produse “tradiționale”. Ultimul e un tip care trăiește într-un orășel din Alaska cu soția și două fetițe. În fiecare toamnă își ia avionul proprietate personală și îl aterizează într-o poiană unde are o cabană. Acolo, timp de câteva luni, pune capcane peste tot (are în jur de 150) pe care le verifică zilnic ajutat de un snowmobil. Veniturile lui vin din vânzarea blănurilor.
Ce probleme au: proximitate cu urșii și lupii, goana după proteine, lupta cu intemperiile, se strică snowmobilul, se accidentează un cal, nu mai merge pompa de apă, castorii și-a găsit culcuș în rezervorul cu apă, veșnice reparații pe lângă casă.
Am urmărit acest show din curiozitatea de a vedea un alt stil de viață decât cel pe care îl ducem cu toții în orașe, înconjurați de tehnologie, printre betoane, aglomerație și facturi.
Câteva observații
A trăi în munți este mai greu decât a trăi de pe urma serviciilor. Munca de 8 ore la birou este o joacă în comparație cu echilibristica unui trai în munți unde jonglezi la marginea supraviețuirii cu resursele pe care natura ți le pune la dispoziție cu capriciozitate.
Există un idealism al acestui stil de viață creat de imaginea celor care au copilărit la țară și experiența concediilor care vin cu natură la pachet. Dacă îți urăști munca la birou, du-te și prinde căprioare sau stai în soare să prășești pentru a pune ceva în farfurie.
Oriunde te duci, dai de tehnologie. Un cuțit, o pușcă, un ham pus pe un cal sau o lopată, toate acestea sunt inovații tehnologice (unele mai vechi, altele mai recente) fără de care n-am putea să supraviețuim. Să nu mai vorbesc de încălțăminte și haine. Dacă tot apelăm la tehnologie oriunde am trăi, de ce să nu ne bazăm pe cea mai bună tehnologie care include internet, curent electric și economie globală?
Asemenea stiluri de viață marginale au devenit în ultimul timp moduri recreative de a experimenta lucruri, dar până unde și cât timp poți renunța la beneficiile civilizației?
If you believe that the peak of existence was reached in Neolithic times, you can camp out in a clearing in the Amazon. If you think the golden age was in the 1890s, you can find a farm among the Amish. We have lots of opportunity to revisit the past, but few people really want to live there.
Kevin Kelly – What Technology Wants?
Si zoso s-a retras in munti, de ce il ataci iar?
Cu adevarat ai pus punctul pe i. A!…. dacă imi permiți, aș mai adăuga și că pute a aer curat!
Este ok ca l-ai citit tu….nu te mai chinui cu aprobarea! Hug!
Castora, mă mișc mai greu:)
In ultima perioada, cam saptamanal, imi exprim dorinta de a ma retrage dar nu in munti, la tara. De obicei cand am una din cele mai proaste zile la serviciu ma trece dorinta… si da, are legatura cu imaginea idilica a copilariei mele pe dealurile Sovejei (Vrancea).
Dar chiar in munti nu cred ca as rezista… numa’ ideea ca as da nas in nas cu ursulica sau lupulica cand ma duc la buda ma-nfioara.
Parerea mea e ca nu de tehnologie fugim, ci de “tehnologizarea” si “fashionismul” naturii umane din urbe…Mi-am facut o casa in IF si sambata si duminica nu plecam nicaieri. Stam cu piticu’ si facem “gospodarie” si “gradinarit”. Fair enough?
Andreea, la țară, o afacere cu fonduri europene?
Maria, fair enough, o casă + grădină e trai bun:)
doar la tara 🙂
Eu mă mut la munte și prima blană ți-o fac cadou! …doar dacă promiți că ți-o faci guler! 0))
Ce nu ai inteles din motivatiile oamenilor de mai sus e ca plecatul lor in munti este tocmai o reactie la avalansa tehnologica din ultimele decenii. Unii, ca tine, o pot digera si integra mai usor, altii, ca ei, nu pot lucrul acesta si atunci singura solutie e sa fuga din calea ei. Nu sunt deloc “moduri recreative” sau “experiente noi”, este o fuga, o neadaptare la societatea moderna care se schimba prea repede, mult mai repede decat poate procesa mentalul.
Fluture, am înțeles motivațiile și am menționat modurile recreative în contextul unui survivalism trendy prezentat în diferite reality show-uri.
M-a uimit însă ironia situației: fugi de avalanșa tehnologiei pentru a te folosi în creierii munților tot… de tehnologie. Dacă nimic nu e natural și totul e filtrat prin artificii tehnice, de ce o tehnologie mai veche ar fi mai bună decât una recentă?